O carte pe zi, la Editura Tracus Arte

[altmarius]

Informaţii culturale

O carte pe zi, la Editura Tracus Arte

Dadasein

Bogdan Ghiu

Eseu
Coperta: Mircia Dumitrescu

92 pagini

„Dadasein reuneşte eseuri scrise în relaţie cu arta contemporanã, un fel de exerciţii de fluenţã în probleme de teorie criticã socialã. Biopolitica, pragmatismul, democraţia, toate sînt reluate în capitole separate şi supuse exerciţiului critic. Cartea se încheie cu „DDT“, o propunere de revoluţionare a democraţiei, a dada-democraţiei. O propunere serioasã de regîndire a democraţiei, a crizei şi a crizei democraţiei ca fenomen arbitrar. Imaginea ermeticã pe care o lasã textul, nu doar ca proiect politic sau ca gest de a gîndi, de a scrie intelectual politica, e una a asocierii dintre democraþie şi arbitrariu.” – Ovidiu Ţichindeleanu

„Fie cã suntem sau nu derrideeni, „de stânga”, anti-modernişti etc., cartea lui Bogdan Ghiu ne priveşte. Ne priveşte şi ne vorbeşte în calitatea noastrã de participanþi la „umanul” viu, la o societate din ce în ce mai precarã în calitatea ei de organism aparþinând vieþii.

Cartea lui Bogdan Ghiu nu este un tom de filozofie (înţelegem de la finalul volumului cã s-ar integra într-un proiect mai vast), ba chiar o culegere de articole, totuşi foarte bine legate între ele şi rãspunzându-şi continuu, de la început pânã la sfârşit, pe teme gravitând în jurul biopoliticii, (neo)precaritãţii, umanismului „monstruos”, anti-uman, al timpurilor noastre şi posibilitãţii, necesitãþii salvãrii prin artã. Caracterul compozit al cãrţii îi scade din intensitate, unele idei, abia propuse, par abandonate sau neexplicitate, dar se lãrgeşte astfel aria dezbaterii – pentru cã implicit, prin tonalitate, stil etc., autorul propune o dezbatere, un colocviu, o vorbire cu un interlocutor care este când cititorul (român), când Occidentul (în Scrisori cãtre occidentali). Cartea este însã vie, şi probabil cã pentru o carte de filozofie este cel mai important, cititorul îşi recunoaşte propriile întrebãri şi întrezãreşte rãspunsuri, în orice caz, întrebãrile şi rãspunsurile din Dadasein sunt ale timpului nostru, legate de precaritatea vieţii noastre, politice şi sociale, de lipsa unei „clase” politice, a unei democraþii „democratice”, a unui liberalism autentic. Critica anti-capitalistã a lui Bogdan Ghiu şi soluþiile sale sunt în acelaşi timp „dada” şi pragmatice (contractul social înlocuit de „pariu”, alegerea electoralã de extragerea „loto”).
În locul heideggerianului „dasein”, autorul propune dadasein-ul: dacã „a fi” este problematic, „a fi dada” pare salvarea, modalitatea de a recupera ceea ce s-a pierdut din noi. Este nevoie de o revoluţie: „Democraţia are nevoie de o revoluţie, dar de una cu adevãrat democraticã”. Este nevoie ţi de revoluţie interioarã, pentru cã ecuaţia acţiunii ar trebui sã porneascã dinspre „eu” înspre „lume”. Dada este un simbol al revoluţiei. Una totuşi precarã istoric.” - Raluca Dunã, România Literarã

O carte surprinzãtoare, aparent de filosofie, deşi nu este, cu un caracter compozit, cu multe idei surprinzãtoare, care propune o discuţie ori ceva asemãnãtor, cititorul îşi recunoaşte propriile întrebãri legate de viaţa noastrã politicã şi socialã, de lipsa unei "clase" politice, a unei democraþii "democratice", a unui liberalism autentic. Cum spune autorul însuşi, cartea este "o provocare, dar una extrem de serioasã". În locul heideggerianului "dasein", autorul propune termenul dadasein: "a fi dada" pare salvarea, modalitatea de a recupera ceea ce s-a pierdut din noi. Este nevoie de o revoluþie: "Democraţia trebuie re-centratã, cãci s-a auto-marginalizat, descentrându-se... Democraţia are nevoie de o revoluţie, dar de una cu adevãrat democraticã". Este nevoie şi de revoluţie interioarã, pentru cã ecuaţia acţiunii ar trebui sã porneascã dinspre "eu" înspre "lume". Dada este un simbol al revoluţiei. "Aştept discuþii docte, documentate, constituţionale, cu adevãrat filosofice, adicã deschise şi curajoase, libere, responsabile." – Ziarul de Duminicã