O Biserică atentă față de cei slabi. Filip Neri printre modelele de urmat

[altmariustotal catolic]

Sfântul Filip Neri: imagine din filmul "Preferico il Paradiso", despre viața sfântului care obișnuia să spună: "Fiți buni, pe cât se poate, restul nu-i decât deșertăciune". - RV

21 iulie 2015. În mesajul postat marți, 21 iulie, pe contul de Twitter @Pontifex, distribuit în 9 limbi, se spune: "Biserica este chemată să devină tot mai atentă și mai grijulie față de cei mai slabi". 

Se întâmplă ca aceiași dată să ne amintească un mare sfânt, față de care, personal, nutresc o profundă admirație pentru modul în care și-a dedicat existența celor mai slabi.

Sfântul Filip Neri, născut la 21 iulie 1515, la Florența, spunea: „Este posibil să restaurăm instituţiile umane prin sfinţenie, nu să restaurăm sfinţenia prin instituţii". La această concluzie a ajuns după ce și-a dedicat existența celor din urmă, mai ales copiilor sărmani ai Romei, de a căror educație nu avea cine să se îngrijească.

Filip vorba lui, rămasă de asemenea vie în memoria romanilor, chiar și după trecerea a cinci secole. El obișnuia de asemenea să spună, inspirându-se din Cartea Ecleziastului (Qohelet): "state buoni se potete tutto il resto è vanità" (fiți buni pe cât se poate, restul nu-i decât deșertăciune).

Printre anecdotele rămase în memoria colectivă se numără o istorisire despre umilință. Se povestește că la acea vreme exista o călugăriță despre care se vorbea peste tot, spunându-se că ar fi trăit experiențe mistice de extaz și revelații. Papa, care avea mare încredere în capacitatea Sfântului Filip Neri de a pătrunde în sufletul uman și de a citi înlăuntrul acestuia ca într-o carte, l-a trimis pe Pippo cel Bun, cum obișnuia să-i spună Pontiful, la călugărița cu pricina, pentru o vizită în incognito, fără să dea de bănuit că ar face o evaluare a situației. În drum spre mănăstire o ploaie torențială, din cele care par să arate mânia cerului, a făcut ca drumul să devină într-atât de plin de noroi, încât bietul Filip Neri s-a murdărit până la genunchi. Ajungând la mănăstire, Sfântul întrebă imediat de călugărița faimoasă. Când aceasta sosi, sfântul i-a cerut să-l ajute să-și scoată cizmele pline de noroi, la care călugărița s-a umflat în pene, și-a ridicat bărbia fără să schițeze un gest de ajutorare a bătrânului Filip și, plină de indignare, i-a întors spatele.

Filip Neri nu a mai avut nevoie de alte informații, i-a fost suficientă reacția călugăriței și, luându-și pe spinare pelerina ponosită, s-a dus la Papa și i-a spus că, în opinia lui, o persoană atât de încrezută nu putea fi o sfântă. 

R.V./A.M.