nostalgii

[Ionescu Ion]

nostalgii

 

întotdeauna  nostalgiile

 sunt pentru vremurile de altădată,

nostalgia mea e prezentul

dar și viitorul

și viitorul viitorului

și cu aceste nostalgii

mă retrag în forul meu interior,

mă urc pe scaunul imperial

și domnesc peste ele

ca un general în retragere,

 regretând că m-au învins.

 

aici urmăresc efectele toamnei,

toate nostalgiile vin

cu toamnele, cu frunzele, cu ploile,

cu vântul,

amintiri banale

cu care mă iau la trântă,

ruine, leșuri sentimentale din alte timpuri,

seri de altădată cu parfum de trandafir,

chipul iubitei

îmbrăcat în haine  de doliu,

umbrele părinților

care coboară de pe pereți

și mă mustră

că prea sunt nenorocos.

 

eu cu ochii deschid alți ochi

 din interiorul meu,

și mă privesc

și râd de mine,

,,caută cheile, zic ei,

să deschizi poarta cea mare a tăcerii,

acolo vei găsi fiecare oră de vid,

crescând din mormintele trecutului,

mergi pe poduri de aer,

treci prin ziduri de fum

către o altă lume,

cu alte peisaje,

și-are să te rănească fericirea”.

 

plouă prea des pe la noi,

prea multe toamne,

prea multe visuri,

prea multe răni,

prea multe coloane

de soldați ai conștiinței

care te încolțesc și-ți cer să te predai.

 

…………………………………..

n-o să spun la nimeni c-am murit

și nici că la nunta mea a căzut o stea,

ciobanul mioritic nu mai e la modă,

acolo în stei, ochii mei vor avea dinți,

cu care vor mușca umbrele cu aripi,

care fâlfâie pe deasupra mea,

din piatră vor ieși flăcări

și eu voi mușca stelele

și oase de brontozauri.

 

încă mai plouă, încă mai plouă

și clipa banală picură-n rouă,

mă vor bea zeii

cînd îmi vor simți gustul  amar,

de foame, de sete, de dor.

… sunt barbar…

 

3 noiembrie 2011