Newsletter Agentia de carte - 25 noiembrie 2021

[altmariusbook]

“”Sinestezia” – 5 zile dedicate artelor la Iași” plus 4 more

---

• ”Sinestezia” – 5 zile dedicate artelor la Iași
• A patra ediţie a Festivalului Filmului Palestinian
• Fragment din volumul de proză scurtă ”Oameni în trening” de Robert ...
• ”Școala pentru toți copiii”. Copiii romi au nevoie de inserţie socială
• Editura Polirom: fragment din romanul ”Un secol de ceață” de Matei ...

”Sinestezia” – 5 zile dedicate artelor la Iași Posted: 24 Nov 2021 08:52 AM PST În perioada 26-30 noiembrie 2021, la Iași are loc prima ediție a evenimentului Sinestezia. Timp de 5 zile, publicul se va întâlni cu artiști ieșeni și din țară și va explora arta în diverse forme neconvenționale, atât fizic, cât și online prin transmisiuni live gratuite. Începând de vineri, 26 noiembrie, și până marți, 30 noiembrie, în intervalul orar 12:00-17:00, în Pasajul Piața Unirii Iași se va putea experimenta liber ”Fluid Memory”, o instalație video interactivă marca Andrei Cozlac, realizată în colaborare cu artistul Silviu Apostol, iar interpretarea voce actor aparține Alexandrei Diaconița. Lucrarea este adaptată contextului pandemic, lichidul dezinfectant fiind parte integrantă. Prin atingerea acestuia, publicul se va conecta la ideea din spatele instalației, și anume păstrarea spiritului intact atunci când suntem privați de dinamica socială.   Sâmbătă, 27 noiembrie, începând cu ora 13:00, au loc workshop-uri de coregrafie și dans contemporan – Finding Freedom – la Casa de Cultură a Studenților (Sala Azur). O invitație adresată publicului de a intra în lumea dansului contemporan și a mișcărilor armonioase și libere, workshop-urile sunt susținute de Momo Peter Sanno, coregraf și dansator cu peste 15 ani de experiență internațională și peste 2.000 de spectacole la activ.   Duminică, 28 noiembrie, de la ora 19:00,  la Palatul Culturii se va desfășura performance-ul Heart Cave. Semnat de solista A-C Leonte, împreună cu saxofonistul Alex Arcuș, Heart Cave este un spectacol multimedia unic în România. Muzica live creată de cei doi performeri, cu sunete organice, vocale, va fi însoțită de light design și video-mapping special concepute pentru a pune în valoare actul artistic, dar și arhitectura Palatului Culturii. Publicul se va îmbarca într-o călătorie muzical-spirituală potențată de video proiecții și video-mapping realizate de artistul vizual Andrei Cozlac.   Luni, 29 noiembrie 2021, la Arte Cafe se vor explora noi teritorii muzicale în cadrul atelierului de sintetizatoare modulare Spacenoodling. Participanții vor afla ce face acest instrument electronic împreună cu butoanele, mufele, întrerupătoarele, luminile și cablurile sale. Artistul Spacenoodles (aliasul lui Marius Ursache) va exemplifica puterea creatoare a sintetizatoarelor prin live acts și discuții interactive aplicate.   În ultima zi din seria Sinestezia (marți, 30 noiembrie, cu începere de la ora 19:00), la Casa Muzeelor are loc un performance în premieră care îmbină poezia, muzica și artele vizuale. Un produs cultural comun, la care contribuie nu mai puțin de 5 artiști, Noi ne-am iubit în pandemie are punctul de plecare volumul de poezie omonim, semnat de Iustinian Turcu, și propune o călătorie la limita dintre uman și abstract, o coborâre către sine și o urcare către improvizația coordonată. Elementele de poezie, acting și mișcare sunt asigurate de actorii Ali Deac și Iustinian Turcu (Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu), universul sonor va fi creat de Sebastian Vîrtosu (violoncel) și Eduard Draude (creație muzicală electronic), iar tabloul va fi completat vizual de proiecții video armonizate de artistul Andrei Cozlac.   Participarea la evenimente este gratuită și în baza înscrierilor prealabile, locurile fiind limitate. Accesul va fi permis doar celor care prezintă certificatul verde. Evenimentele vor fi transmise gratuit și online, pe pagina de Facebook Sinestezia, precum și pe paginile partenerilor. Sinestezia este un proiect inițiat și organizat de Asociația Industrii Creative, sprijinit de Showberry și cofinanțat de Primăria Municipiului Iași. Partenerii media sunt IQads, WINK, Ziarul de Iași, TVR Iași, Radio HIT, Ziarul Evenimentul, Suplimentul de Cultură și Viva FM. Parteneri instituționali: Complexul Muzeal Național „Moldova”, Muzeul Național al Literaturii Române Iași și Casa de Cultură a Studenților Iași Mai multe detalii despre program și artiștii invitați, dar și formularele de înscriere se află pe pagina de Facebook Sinestezia și pe site-ul www.asociatiaindustriicreative.com.   Număr de vizualizări :6

A patra ediţie a Festivalului Filmului Palestinian Posted: 24 Nov 2021 08:46 AM PST A patra ediţie a Festivalului Filmului Palestinian (FFP) din România începe joi, 25 noiembrie 2021, la Cinema Muzeul Ţăranului din Bucureşti, cu proiecţia filmului selectat la Festivalul de la Veneţia „200 de metri” (2020), în regia lui Ameen Nayfeh. Timp de patru zile, publicul va putea să vadă nouă producţii palestiniene, împărţite în şapte proiecţii, şi să cunoască o parte dintre cineaşti prin intermediul unor interviuri online. Festivalul se va închide duminică seara, cu proiecţia filmului „Străinul” (2021), de Ameer Fakher Eldin, care a avut de asemenea premiera mondială la Festivalul de la Veneţia şi a fost desemnat propunerea Palestinei la Premiile Oscar. „200 de metri” are în centru un tată palestinian care este prins de cealaltă parte a zidului de separare dintre Israel şi Cisiordania şi încearcă să ajungă la fiul său aflat în spital. „Străinul” urmăreşte un doctor fără licenţă şi aflat în criză existenţială din Înălţimile Golan ocupate, a cărui viaţă se schimbă atunci când întâlneşte accidental un soldat rănit în războiul din Siria. În afara celor două filme de ficţiune, programul mai cuprinde patru documentare de lungmetraj şi trei documentare de scurtmetraj, toate selectate la cele mai importante festivaluri de profil. „Aşa cum vreau” (2021), realizat de regizoarea palestiniană Samaher Alqadi, urmăreşte protestele din 2013 ale unor femei din Egipt, exasperate din cauza agresiunile sexuale care au avut loc în Piaţa Tahrir în timpul manifestaţiilor organizate pentru a marca doi ani de la Revoluţia de la Cairo. Documentarul a avut premiera mondială în secţiunea Encounters a ediţiei din acest an a Festivalului de la Berlin. „Despre pământ şi pâine” (2019), de Ehab Tarabieh, este un documentar de montaj răscolitor, realizat din zeci de înregistrări făcute de palestinieni cu intimidările şi umilirea cu care se confruntă în fiecare zi în Teritoriile Ocupate. În emoţionantul „Încă o săritură” (2019), regizorul italian Manu Gerosa redă suferinţa şi frustrarea tinerilor palestinieni din Fâşia Gaza din perspectiva unei echipe de parkour. În tulburătorul „Ambulanţă” (2016), tânărul regizor Mohamed Jabaly a urmărit un echipaj de pe o ambulanţă din Gaza în intervenţiile de salvare din timpul bombardamentelor din 2014. Tema exilaţilor şi refugiaţilor este discutată în trei documentare de scurtmetraj:  „Gaza mea online” (2020), al aceluiaşi Mohamed Jabaly, „Falafala” (2019) şi „Fiul străzii” (2020), ambele de Mohammed Almughanni, un alt reprezentant al unei noi generaţii de cineaşti palestinieni. „Festivalul Filmului Palestinian este un manifest cultural prin excelență și, de fiecare dată, prin fiecare ediție, aduce în atenția publicului cele mai noi și apreciate producții cinematografice palestiniene. De fiecare dată dorim să creăm o punte între publicul cinefil din România și punctele cheie reprezentative din cinematografia palestiniană actuală. Iar dincolo de arta cinematografică, FFP este o inițiativă firească ce aduce un pic de lumină și obiectivitate în ceea ce privește temele socio-culturale contemporane, căci, pe lângă publicul cinefil, ne adresăm și publicului interesat de o realitate socio-culturală extrem de puțin cunoscută în România. Și credem că filmul ne poate apropia și ne poate ajuta să ne cunoaștem mai bine.”, a declarat Ionuț Trandafirescu, directorul Festivalului Filmului Palestinian din România. Biletele şi abonamentele sunt disponibile pe platforma Eventbook, dar pot fi achiziţionate şi de la Cinema Muzeului Ţăranului. În intervalul 2-5 decembrie, o mare parte din selecţie va fi disponibilă şi online, pe Eventbook. Mai multe informaţii pot fi găsite pe pagina de Facebook a festivalului şi pe site-ul palestinianfilmfestival.org. FFP își propune să ofere publicului din România șansa să vadă în premieră cele mai apreciate filme palestiniene recente și să îi cunoască pe cei mai importanți cineaști palestinieni. Centrul Cultural Palestian Mahmoud Darwish este o organizație non-guvernamentală, neafiliată politic, care promovează cultura și valorile străvechi palestiniene în spațiul public românesc și își propune să crească interesul publicului din România pentru moștenirea culturală palestiniană prin organizarea mai multor evenimente și activități. ………………………. Organizat de Centrul Cultural Palestinian în parteneriat cu Ministerul Culturii din Palestina și Ambasada Statului Palestina în București Parteneri și sponsori Brands International, El Unico, S.T. Dupont, La Aurora, La Casa del Habano, Cinema Muzeul Țăranului, Muzeul Național al Țăranului Român, One World Romania, Nabulsi Soap, Grupul Filos, Alternative-Culture.com, Librăriile Cărturești Văzut de Radio Guerrilla Parteneri media: Music Channel, Zile și Nopți, Cinemagia, AGERPRES, IQads, Ziarul Metropolis, Observator Cultural, Liternet, Scena9, The Institute, Spotmedia, Film Menu, F-Sides Cineclub, MovieNews, PRwave, Iqool, CriticEyez, Munteanu, SMARK.   Număr de vizualizări :10

Fragment din volumul de proză scurtă ”Oameni în trening” de Robert ... Posted: 24 Nov 2021 08:28 AM PST Editura Polirom vă invită să citiți o proză din volumul ”Oameni în trening” de Robert Şerban, apărut de curînd la editura Polirom, în colecția „Ego. Proză”. „Robert Șerban se avântă în proză cu același elan, cu aceeași poftă de a crea lumi ca în poezie. Își încordează mușchii, își reglează respirația, se așază reglementar la startul probei de 100 de metri, așteaptă semnalul și țâșnește. Dar ca să ajungi la finiș ca un campion e nevoie de accelerație, fuleu și viteză. Le are Robert? Le are. Adică simte (și știe) cum să aducă proza la linia de sosire, din fraze puține, cu tensiunea în crescendo, cu un pas epic bine reglat, precipitat spre cele mai neprevăzute finaluri. Iar ceea ce îți rămâne în minte după ce ai asistat la spectaculoasa cursă contracronometru e imaginea unei lumi ciudate. O lume a periferiei, când veselă, când mai degrabă tristă, când viu colorată, când dezolant de cenușie, în care se trăiește paroxistic, dar cel mai des se moare. Robert Șerban, autorul acestei lumi, aleargă prin ea ca un prozator în trening. Doar că pe echipamentul lui stă scris Nike.” (Adriana Babeți) „După ce ai cucerit regina literaturii (poezia), de ce te-ai uita la o simplă marchiză (proza scurtă)? O dietă nesănătoasă, lipsa exercițiilor fizice, fumatul? Având în vedere vârsta lui Robert Șerban – 27 de ani –, cred că este vorba de toate la un loc. Așa c-a intrat în marchiză cu aplomb înconjurat de nori de fum și pentru că destul de recent povestirea părea că începe să cucerească publicul datorită unor buni scriitori, însă acum aproape toți au murit. Și iată că debutează-n zonă un poet și scrie o carte categoric remarcabilă. Nu știu dacă va rămâne cu marchiza, se va întoarce la regină sau va trece la chelar (romanul). Dar sunt convins că merită să-i admirați oamenii în trening, alcătuiesc o întreagă lume.” (Răzvan Petrescu)   Robert Șerban este scriitor, jurnalist și om de televiziune. Absolvent al Facultății de Construcții din Timișoara și al Facultății de Arte și Design din același oraș. Ca scriitor, a obținut numeroase premii și distincții, printre care: Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994), Premiul revistei Observator cultural pentru cea mai bună carte de poezie (2006), Premiul revistei Orizont pentru poezie (2015), Premiul revistei Ateneu pentru poezie (2016), Premiul agentiadecarte.ro pentru poezie (2019). Este realizator și moderator al emisiunii de televiziune Piper pe limbă (Premiul SIMFEST 2011 la secțiunea talk-show), redactor al revistei Orizont și publicist comentator la Banatul Azi. Alte volume apărute la Editura Polirom: Scriitori la poliție (volum coordonat, 2016), Ascuns în transparență (împreună cu artistul vizual Pavel Vereș, 2017), Tata, eu glumesc serios! (împreună cu Tudor Șerban, 2018).   FRAGMENT „ Şcolăriţa   Se gândise să-i ia flori, dar a renunţat în drum spre gară: n-o ştia decât de pe Facebook, ar fi fost cam mult. Totuşi, poate că un buchet ar fi avut efect. Mai erau şapte minute şi venea trenul. În urmă cu vreo 20 de ani, după ce terminase armata, trăise o chestie tot cam aşa, când o fată pe care o cunoscuse într-o tabără şcolară urma să-l viziteze. Era dulcică, avea ochii rotunzi, negri şi părul cârlionţat. A aşteptat-o în gară, trenul a ajuns, dar n-a văzut-o pe creaţă. În schimb, venea spre el, cu pas mare, o pălugă urâţică, dar interesantă, care i-a zâmbit hotărâtă şi l-a salutat veselă. Dumnezeule, corespondase, după tabăra aia, cu prietena ăleia dulci! Dar din acea confuzie a ieşit dezvirginat, căci urâţica n-a acceptat să bată drumul degeaba şi a preluat, cu aplomb şi mâini sigure, iniţiativa. Venea trenul. Se aşezase la capătul peronului, spre ieşire. A văzut-o. Întâi a mustăcit puţin, apoi a simţit brusc cum inima începe să dea cu bum-bum-ul. Avea două codiţe, o rochiţă verde, ce se oprea chiar deasupra genunchilor, nişte ciorapi înalţi, ca de şcolăriţă, pe umeri, un rucsăcel viu colorat, iar la piept… Ei bine, la piept strângea un ursuleţ alb, de pluş. Fata avea un aer ca din altă lume, iar oamenii din gară simţeau asta, fiindcă se uitau după ea. Când a ajuns în faţa lui Relu, i-a întins o mână lungă şi subţire. Două zile n-au ieşit din casă, s-au iubit încontinuu. Doar că ea chiar era ca o şcolăriţă, avea destule de învăţat. Şi voia să înveţe. Aşa că Relu i-a arătat tot ce ştia. Când cunoştinţele i-au ajuns la capăt, a intrat rapid pe YouTube şi a căutat. Şi s-au uitat la nişte filmuleţe XXX şi s-au drăgălit, el aproape înnebunit, ea puţin obosită. Într-o pauză, pe când căuta ceva şi mai şi, Relu a observat, într-un film interzis celor până în 18 ani, un ursuleţ alb ce stătea în colţul unui pat, apoi a văzut, pe scaunul de alături, un rucsăcel foarte colorat şi a zărit-o pe şcolăriţa ce tocmai aţipise lângă el cum se juca extaziată cu pistoalele a doi cowboy pe care, probabil, indienii îi lăsaseră goi puşcă, însă cu pălăriile pe cap.”   Număr de vizualizări :19

”Școala pentru toți copiii”. Copiii romi au nevoie de inserţie socială Posted: 24 Nov 2021 08:19 AM PST ”Școala pentru toți copiii”-II este un proiect derulat de Centrul de Advocacy și Drepturile Omului – CADO în parteneriat cu Asociația Consultanților în Dezvoltare Comunitară – ACDC, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Scopul proiectului este îmbunătățirea practicilor instituționale în aplicarea legislației de prevenire și combatere a segregării și discriminării rasiale datorită acțiunilor de watchdog, monitorizare și advocacy a ONG-urilor capacitate pentru a identifica și raporta discriminarea elevilor romi în educație. Problema educaţiei copiilor romi este mult mai complexă decât arată intenţiile şi hârtiile, deoarece aici sunt implicaţi o serie de factori precum sărăcia, lipsa certificatelor şi actelor de naştere, şomajul părinţilor şi refuzul de a accepta un loc de muncă (în unele cazuri), dezinteresul şi ignoranaţa părinţilor, lipsa, la rândul lor, a educaţiei. Sună dramatic şi crud aceste lucruri, dar în multe situaţii realitatea în care trăiesc copiii romi, acasă şi la şcoală, nu este dintre cele mai fericite. Şi o spun cu durere şi argumente pentru că am făcut multe reportaje pe teren, în şcolile unde învaţă copii romi şi în comunităţile compacte ale acestora. De pildă, în satul Cojasca din judeţul Dâmboviţa, sat de cărămidari, copiii romi veneau la şcoală doar pentru că autorităţile locale şi ONG-urile româneşti şi străine le asigurau câte o masă caldă şi multe alte facilităţi la care copiii români săraci nici nu visau. La Şcoala 136 din Ferentari, Bucureşti, copiilor romi, unii fără certificat de naştere, li s-au asigurat tablete pentru învăţământul on-line, dar sunt incapabili să le folosească, iar părinţii lor nu ştiu să scrie şi să citească. Statisticile din 2018 arată că peste 70 la sută din gospodăriile rome nu aveau internet, iar șapte la sută nu dispuneau de curent electric. Datele erau şi mai sumbre, circa 900.000 de copii nu aveau un dispozitiv electronic cu care să se conecteze la ore. Realitatea este asemănătoare şi în cartierul mărginaş de romi din oraşul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, Őrkő, unde casele ridicate la întâmplare nu erau racordate la utilitățile indispensabile, apă curentă, canalizare, electricitate, salubrizare. Pe drumurile pline de praf convieţuiau în libertate porci, cai, capre, găini, gâşte, alături de copii sărmani. În ciuda acestei sărăcii lucii, ei erau fericiţi, râdeau, se jucau şi erau foarte candizi, iubitori şi comunicativi. Îi îndrăgeai fără rest pentru că le plăcea să fie îmbrăţişaţi. De-a lungul anilor, s-au înregistrat progrese remarcabile în această etnie, iar mulţi minoritari romi sunt actori, pictori, scriitori, jurnalişti, profesori, muzicieni renumiţi. De aceea, proiectele educative sprijinite de autorităţi, Uniunea Europeană şi ONG-uri sunt binevenite, în sensul prevenirii și combaterii segregării, a discriminării rasiale, dar obţinerea unor rezultate pozitive ale obiectivelor lor se va realiza nu de pe o zi pe alta, ci va fi un proces de durată.   Proiectul „Şcoala pentru toţi copiii”, implementat de Centrul de Advocacy și Drepturile Omului – CADO, include o componentă pentru creșterea gradului de conștientizare a actorilor decizionali în asigurarea educației incluzive, a părinților și victimelor segregării, precum și a publicului larg privind impactul segregării la nivel personal, educațional și asupra societății și importanța dreptului egal la educație de calitate, care vizează următoarele județe: Botoșani, Brașov, Constanța, Cluj, Iași, Ialomița, Maramureș, Mureș, Prahova și Suceava și municipiul București (sectoarele 2 și 5), se spune în comunicatul CADO. În acest sens Asociația Consultanților în Dezvoltare Comunitară – ACDC a lansat campania de informare și conștientizare „Şi la Şcoală Suntem Toţi la Fel!” din cadrul proiectului care include organizarea unor sesiuni de informare cu cadrele didactice din cele 11 județe, prioritatea fiind profesorii din școlile care prezintă semne de segregare, organizarea de sesiuni pentru informarea părinților, membrilor comunităților unde au fost identificate astfel de cazuri. Totodată, în cadrul campaniei vor fi organizate flash mob-uri cu participarea elevilor din școlile cu probleme. Campania va fi concretizată prin realizarea unui film de scurt metraj privind segregarea școlară, prin includerea unor testimoniale ale elevilor din respectivele unităţi de învăţământ. Obiectivul general este de a reduce disparitățile economice și sociale și a consolida relațiile bilaterale dintre statele beneficiare și statele donatoare (Islanda, Liechtenstein, Norvegia). Cu o alocare totală de 46.000.000 euro, programul urmărește dezvoltarea pe termen lung a sustenabilității și capacității sectorului societății civile, intensificând rolul său în promovarea participării democratice, a cetățeniei active și a drepturilor omului.   Maria Dobrescu   Număr de vizualizări :18

Editura Polirom: fragment din romanul ”Un secol de ceață” de Matei ... Posted: 24 Nov 2021 06:32 AM PST Editura Polirom vă oferă un fragment din romanul ”Un secol de ceață” de Matei Vişniec, apărut de curând la Editura Polirom, colecția „Fiction Ltd”, în ediție cartonată.  „Aș plasa acest roman în categoria ficțiunilor istorice, deși toate bazele sale de plecare sunt reale; ele se hrănesc din evenimente trăite de propria mea familie, precum și de mine însumi în naveta mea culturală Est-Vest. Evident, orice asemănare cu persoane reale este întâmplătoare, dar sute de oameni vii se oglindesc în aceste pagini. Umbra lui Hitler și umbra lui Stalin planează deasupra multor capitole și nu întâmplător partea a doua a cărții se intitulează «Răul are întotdeauna un frate geamăn». Am încercat să înțeleg eu însumi, scriind, de ce oamenii nu învață mai nimic din greșelile trecutului și mai ales de ce repetă erorile servituții voluntare. Ceața ideologică despre care vorbesc în carte nu s-a risipit în acest început de secol, iar pe alocuri mi se pare că se îndesește, chiar în multe minți subtile și în multe suflete generoase. Îl invit pe cititor să se îmbarce în lectura acestei cărți pentru a-și face singur o părere despre dilemele secolului trecut și despre cele profilate la orizont. Cu acest avertisment tragic, lăsat nouă moștenire încă de la grecii antici: doar problemele au soluții, nu și dilemele…” (Matei Vișniec) Matei Vişniec s-a remarcat în anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale cărui piese, cu largă circulaţie în mediul literar, sunt interzise pe scenele profesioniste. În 1987 părăseşte România şi se stabileşte în Franţa, unde lucrează pentru Radio France Internationale. Piesele sale în limba franceză apar la Actes Sud – Papiers, L’Harmattan, Lansman, Crater, L’Espace d’un instant. Numele său figurează pe afişe teatrale în peste 30 de ţări. În ultimii ani Matei Vişniec s-a remarcat şi ca romancier. Dintre apariţiile sale editoriale recente în România amintim: Editurile Cartea Românească şi Polirom Păianjenul în rană (teatru), 2007; Groapa din tavan (teatru), 2007; Omul-pubelă. Femeia ca un câmp de luptă (teatru), 2007; Cafeneaua Pas-Parol (roman), 2008, 2014; Cronica ideilor tulburătoare sau despre lumea contemporană ca enigmă şi amărăciune (eseu), 2010; Sindromul de panică în Oraşul Luminilor (roman), 2009, 2012; Domnul K. eliberat (roman), 2010, 2015; Dezordinea preventivă (roman), 2011, 2017; Cabaretul cuvintelor (teatru), 2012, 2018; Negustorul de începuturi de roman (roman), 2013, 2014; Omul din care a fost extras răul (teatru), 2015; Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă… (roman), 2016, 2018; Ultimele zile ale Occidentului (povestiri), 2018; Cronica realităţilor tulburătoare (sau despre lumea contemporană în faţa marilor decizii) (eseu), 2019. Editura Paralela 45 Oraşul cu un singur locuitor (antologie de poezie), 2005; Mansardă la Paris cu vedere spre moarte (teatru), 2005; Omul cu o singură aripă (teatru), 2006; Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal (teatru), 2007; Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu (teatru), 2008; Occident Express. Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre (teatru), 2009; Omul din cerc (antologie de teatru scurt), 2010. Editura Humanitas Maşinăria Cehov. Nina sau despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi (teatru), 2008; Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză (proză poetică), 2011; Procesul comunismului prin teatru (teatru), 2012; Trilogia balcanică. Migraaaanţi (teatru), 2016. Editura Arthur Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele/Le bonhomme de neige qui voulait rencontrer le soleil (piesă pentru copii, ediţie bilingvă), 2016. Editura Tracus Arte Securi decapitate/Haches décapitées (antologie de poeme, ediţie bilingvă română/franceză), 2012; Ioana şi focul. Şobolanul rege. Reverii pe eşafod. Cuvintele lui Iov (teatru), 2017. FRAGMENT  „ — Să citeşti tare şi cu intonaţie!  Minodora încercă să urmeze cît mai bine sfaturile şefului de brigadă Florin Găvan, dar în fiecare seară se ivea aceeaşi problemă: oamenii picoteau şi cei mai mulţi adormeau în timpul lecturii. Ora de muncă ideologică se desfăşura întotdeauna după încheierea zilei de muncă la cîmp şi în grajdurile fermei. Minodora se urca pe o mică estradă, astfel încît să fie văzută de toată lumea, şi îşi începea lectura în momentul în care mîncarea era pusă în farfurii. Cînd oamenii puneau mîna pe linguri, Minodora ataca primul titlu de pe prima pagină.  În cursul lecturii, Minodora mai arunca din cînd în cînd cîte o privire şi la acea masă de oameni epuizată, dar docilă. Cuvintele partidului nu provocau nici o reacţie specială pe acele feţe arse de soare şi îngrijorate de ziua de mîine. Oamenii ascultau oarecum cu smerenie, dar cu gîndurile aiurea. Doar la citirea titlurilor în ochii unora se mai aprindea cîte o luminiţă. De exemplu, cînd Scînteia anunţa cîte o nouă vizită la Moscova a tovarăşilor din conducerea Partidului Muncitoresc Român. Imediat ce auzeau că Gheorghe Gheorghiu‑Dej urma să fie primit de „marele ghid al popoarelor progresiste“, Iosif Vissarionovici Stalin, unii dintre deportaţi, dar şi dintre zilieri ciuleau uşor urechile, ca şi cum numele lui Stalin ar fi fost unul dătător de speranţă, ca şi cum tot de la Stalin ar fi aşteptat aceşti oameni o izbăvire, o rază de lumină.  În ce priveşte lumina însă, ea venea în întregime, în prezent, dinspre partid şi dinspre învăţătura marxist‑leninistă. Timp de şase luni, cît fu obligată să citească, seara, ziarul Scînteia în faţa deportaţilor, Minodora învăţă o limbă nouă, limba scrisă a partidului. O limbă cu multe cuvinte obscure, dar şi cu multe exaltări, în general monotonă, dar în acelaşi timp agresivă.  În mintea Minodorei se structură un fel de listă cu cuvintele favorite ale partidului. De exemplu, cuvîntul „lumină“. Viitorul promis de partid urma să fie luminos. Şi pe bună dreptate, întrucît tovarăşii se hrăneau din lumina marxist‑leninistă, iar Stalin era farul lor.  Chiar şi numele ziarului, Scînteia, avea o legătură cu lumina. Ce putea fi o scînteie decît o aşchie de lumină, făcută să aprindă în sufletul oamenilor focul revoluţionar? Cînd oamenii îşi puneau o problemă sau cînd trebuia luată o decizie, în mod obligatoriu totul se făcea în lumina documentelor de partid. Minodora îşi imagina uneori într‑o formă cît se poate de concretă această capacitate a documentelor de partid de a crea lumină. De exemplu, în timpul nopţii, dacă aveai de ieşit pînă în curte, îţi puteai lumina calea cu un document de partid. Sau, dacă voiai să sondezi adîncimea unei fîntîni, era suficient să cobori în adîncul ei, legat de o funie, un document de partid şi în felul acesta puteai observa claritatea apei.”