Newsletter Agentia de carte - 18 martie 2022

[altmariusbook]

“Ziua Francofoniei la MNLR” plus 9 more

---

• Ziua Francofoniei la MNLR
• „Muzică pe pâine – despre frumuseţea muzicii clasice”. 8 concerte-c...
• Ziua Internațională a Poeziei la Conacul Goleștilor
• ”Hiroshima, mon amour 2.0 (Atenție, poeme radioactive!)” – Adi G. S...
• Una dintre cele mai bune biografii politice ale lui Vladimir Putin,...
• Poeta Marta Petreu la Ziua Mondială a Poeziei 2022 de la Roma
• „#NOTFORSALE” – un proiect actual demarat de Asociația Arte dell’Anima
• Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” și Muzeul Național al Li...
• “Preludiu” interbelic – concert de muzică interbelică și muzică de ...
• Premiile Senatului și nominalizările pentru Premiile Galei Uniter 2022

Ziua Francofoniei la MNLR Posted: 16 Mar 2022 10:15 AM PDT Începuturile francofoniei se înscriu în secolul al XIX-lea, dar înțelesul său actual, mult mai complex, vizează existența unui spațiu lingvistic și a unui set de valori împărtășite de țările în care se vorbește franceza, precum și posibilitatea de a realiza schimburi culturale și un dialog al ideilor între aceste țări. Și cum inițiatorii acestui demers au fost oamenii de litere, dar și prin prisma influenței pe care cultura franceză a avut-o asupra limbii, literaturii și culturii române, Muzeul Național Literaturii Române, cu sprijinul deosebit al Institutului Francez din România, vă invită să fiți alături în această zi atât de importantă, în care sărbătorim francofonia și, totodată, valorile europene pe care aceasta le reflectă: pacea, democrația și drepturile omului, diversitatea culturală și solidaritatea. AgențiadecArte.ro este partener media al evenimentului. Cu această ocazie, MNLR reia un proiect important dedicat artistei Génica Athanasiou de la a cărei naștere se împlinesc, anul acesta, 125 de ani. De origine română, cu o carieră de aproape 40 de ani în lumea scenei și a filmului francez, parteneră și muză a lui Antonin Artaud și, mai târziu, a cineastului Jean Grémillon, Génica frecventează aceleași cercuri cu marile nume ale avangardei pariziene. Parcursul ei este revelator pentru o amplă mișcare ce leagă cultural România de Franța atât în planul creației literare, cât și în cel al artei scenice. Expoziția „Génica Athanasiou – parteneră și muză a lui Antonin Artaud”, realizată în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară Carol I, Institutul Francez din România și Mutuelle National des Artists (Paris), va fi vernisată în data de 17 martie 2022, de la ora 17.00, la sediul muzeului din Calea Griviței 64-66, în prezența doamnei Mireille Rădoi, Director General al Bibliotecii Centrale Universitare Carol I, și a domnului Ioan Cristescu, Directorul General al MNLR, și va putea fi vizitată până în 2 aprilie 2022, de marți până duminică, în intervalul 10.00 – 18.00. Detalii despre expoziție, aici.   Programul evenimentelor la sediul expoziției de bază a MNLR (Strada Nicolae Crețulescu 8)   ■ Ora 10.00 – 18.00 Scriitori francofoni | ghidaje tematice La sediul expoziției de bază a MNLR, muzeografii vor prezenta, în cadrul ghidajelor tematice, un parcurs inedit al scriitorilor care au vizitat și au locuit în Franța, care au scris și au publicat în limba franceză.   ■ Ora 17.00 – 18.00 Video-proiecție a manuscriselor scriitorilor români care au publicat în Franța sau au scris în limba franceză. O selecție din arhiva MNLR, realizată cu sprijinul Secției Patrimoniu   ■ Ora 18.00 – 19.00 Masă rotundă în colaborare cu PEN România Participă: Paula Romanescu, Doina Ioanid și Bogdan Ghiu   ■ Ora 19.00 – 20.00 Lectura actorilor Roxana Guttman, Naomi Guttman și Radu Mateucă. Prezentarea unei selecții din operele, jurnalele și articolele unor personalități culturale precum: Panait Istrati, Paul Goma, Ilarie Voronca, Ana, contesă de Noailles, Elena Văcărescu, Vintilă Horia, Monica Lovinescu, Martha Bibescu, Vladimir Ghika și Alexandru Tzigara-Samurcaș.   Sponsori: Proud to be Romanian și Jidvei   Pentru detalii, vă rugăm să scrieți un mesaj la adresa [e-mail] sau să transmiteți un mesaj pe WhatsApp la numărul 0736.598.451 (Gabriela Toma). Parteneri media: Radio România Cultural, Agerpres, Zile și Nopți, Observator Cultural, Agenția de Carte, IQool, Contemporanul, Modernism, Radio Trinitas, Ordinea Zilei, Revista de cultură Familia, OPT motive. Număr de vizualizări :46

„Muzică pe pâine – despre frumuseţea muzicii clasice”. 8 concerte-c... Posted: 16 Mar 2022 10:11 AM PDT  În perioadele aprilie-mai şi octombrie-noiembrie 2022, la Palatul Suţu, se va desfăşura o serie de 8 concerte-conferinţă intitulată „Muzică pe pâine – despre frumuseţea muzicii clasice”, un proiect al Asociaţiei Culturale Kitharalogos în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti şi Fundaţia ACCUMM, co-finanţat de AFCN. Cei 6 invitaţi ai proiectului, muzicieni cu experienţă – compozitorul şi pianistul Dan Dediu, violonista Diana Moş, pianista Verona Maier, dirijorul Cristian Lupeş, organistul Steffen Schlandt şi chitaristul Costin Soare – vor porni de la întrebarea „Cum ascultăm muzica?” şi vor încerca să transforme inefabilul într-o istorie muzicală pe parcursul căreia publicul va descoperi comorile ascunse în fiecare lucrare prezentată. Agențiadecarte.ro este partener media al evenimentului. Însoţiti de instrumente, de la lăuta renascentistă şi clavecinul baroc la pianul, vioara, clarinetul şi chitara modernă, muzicienii-lectori propun teme precum „chirurgia muzicală”, „culorile proaspete şi vii ale sunetelor”, „tradiţia ascultării atente a muzicii”, „somn şi moarte – nocturne muzicale”, „sursele de inspirație și imaginarul muzicii clasice”, prezentându-le în ambianţa încărcată de istorie a Palatului Suţu. Muzici diverse, de la contemporanul lui Shakespeare, John Dowland la Benjamin Britten, de la contemporanii lui Bach la Schubert, vor putea fi ascultate în interpretarea muzicienilor-lectori şi a invitaţilor acestora, iar publicul va putea intra în dialog cu cei de pe scenă la finalul fiecărui concert. În preambulul fiecărui eveniment, un muzeograf de la Muzeul Municipiului Bucureşti (MMB) va prezenta un obiect de patrimoniu. Proiectul mai cuprinde o caravană muzicală formată din 4 studenţi chitarişti de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, care vor vizita în a doua jumătate a lunii mai 5 şcoli din zone cu acces limitat la cultură din judeţul Prahova (comunele Valea Călugărească şi Chiojdeanca). Elevii se vor bucura astfel de poveştile muzicale spuse de cei 4 interpreţi şi coordonatorul acestora, prof. Costin Soare, intrând într-o lume sonoră fascinantă, plină de energie, culoare şi expresivitate. Toate concertele proiectului vor fi difuzate live, online pe www.youtube.com/c/AsociatiaCulturalaKitharalogos şi vor putea fi urmărite ulterior pe paginile de youtube şi facebook ale asociaţiei şi ale Muzeului Municipiului Bucureşti. Intrarea la concertele de la Palatul Suţu este liberă şi se face pe bază de rezervare, scriind la: [e-mail]. Detalii:  www.muzicapepaine.ro , www.muzeulbucurestiului.ro www.facebook.com/muzicapepaine , www.facebook.com/kitharalogos   Organizator: Asociaţia Culturală Kitharalogos Parteneri principali: Muzeul Municipiului Bucureşti, Fundaţia ACCUMM Cu sprijinul: Hora S.A., Reghin, Fabrica de Instrumente Muzicale; Savvy Finance; Tecnoservice Equipment SRL. Parteneri media: Observator Cultural, Radio România Muzical, Radio România Cultural, RFI România, Radio Trinitas, Agerpres, IQads, BookHub.ro, Liternet.ro, AgenţiadeCarte.ro, CIMRO.ro. Proiect co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Număr de vizualizări :32

Ziua Internațională a Poeziei la Conacul Goleștilor Posted: 16 Mar 2022 10:06 AM PDT Luni, 21 martie 2022, va avea loc la Muzeul Golești cea de-a patra ediție a evenimentului Ziua Internațională a Poeziei la Conacul Goleștilor. Acesta va începe la ora 12:00 și se va desfășura sub forma unui cenaclu literar, cu lecturi publice, evocări ale unor importanți poeți români și lansarea cărții “Poezia optzecistă” a scriitorului Mircea Bârsilă. Ediția de anul acesta îi va avea ca invitați speciali pe poeții Mircea Bârsilă și Liviu Mățăoanu. Mircea Bârsilă s-a născut la 19 octombrie 1952, în satul Cârciu, comuna Văgiulești, județul Gorj. A absolvit Liceul teoretic „Traian Doda” din Caransebeș. A debutat cu poezie, în ziarul județean „Flamura” din Caraș-Severin. În l978 a absolvit cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, secția Română-Latină. Vreme de doi ani (1976-1978) a fost președintele Cenaclului literar „Pavel Dan” al Centrului Universitar Timișoara. A fost prieten la cataramă cu poetul Ion Monoran (cel care a aprins scânteia Revoluției, oprind tramvaiele, în Piața Maria). Împreună cu Ion Monoran și Adrian Derlea a întemeiat, în cadrul opzecismului, încă incipient pe atunci, o efemeră mișcare literară numită „ Monodersilism”. După terminarea facultății a fost repartizat ca profesor în localitatea Independența, Județul Călărași. În l982, pe cînd era profesor aici, i-a apărut volumul de debut  „Obrazul celălalt al Lunii” (în urma câștigării concursului de debut organizat de Editura „Albatros”). S-a mutat în Argeș (de unde era soția sa) în 1985 și a primit funcția de Șef al Inspectoratului Pitești al Uniunii Compozitorilor din Romania. Din 1991, a fost, vreme de doi ani, director al Casei de Cultură din Curtea de Argeș. Ulterior a fost redactor la revista „Calende”, secretar literar al Teatrului „Al.Davila” și profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității Pitești. A publicat 14 carți de poezie și critică literă. Poetul Liviu Mățăoanu s-a născut în data de 14 ianuarie 1968, în Câmpulung, județul Argeș. Este profesor, editor de carte și realizator de emisiuni la radio și televiziune. A debutat literar în anul 1991, în revista Calende. Volumul de debut s-a intitulat “Pauză de o țigare” și a văzut lumina tiparului în 1994. Versurile sale au apărut în zece volume colective și patru cărți de poezie personale. Este membru al uniunii Scriitorilor din România.   Număr de vizualizări :51

”Hiroshima, mon amour 2.0 (Atenție, poeme radioactive!)” – Adi G. S... Posted: 16 Mar 2022 10:01 AM PDT Dacă este să apăsăm de la început pe butonul roșu al hermenuticii, lectura poemelor Simonei Trifu te răvășesc/te pot răvăși precum vizionarea unui experiment nuclear. Și nu exagerez (decît poate într-o anumită măsurătoare a radiațiilor… literare), altfel ar fi fost situația în care te-ai fi putut afla chiar în ochiul… furtunii, ca să nu spunem exploziei… de la Hiroshima (din punct de vedere literar-artistic, Hiroshima eclipsează într-un fel orașul Nagasaki; este de ajuns să ne gândim la Eugen Jebeleanu, citat în carte, sau la Marguerite Duras!)… Spunem acestea, printre altele, și pentru că volumul este dedicat supraviețuitorilor de la Hiroshima, „numele” orașului fiind întâlnit de câteva ori în interior. Cu alte cuvinte, „ciuperca nuclear-lirică” propusă de Simona Trifu te poate marca, dar nu radioactiv negativ, ca să ne exprimăm astfel, ci aduce la „lumină” un caleidoscop de trăiri, sentimente, emoții, ba chiar și premoniții, apropo de nebunia cu războiul care urmează, iată, nebuniei pandemice (dacă vreți, „atipic vis premonitoriu”, după cum se scrie în poemul „Am întârziat la Masa Tăcerii”, p.60): Simona Trifu alege în textul numit „O prea periculoasă libertate. Introducere în atmosferă”, un fel de preambul la minunatele aventuri ale unei noi Alice în memoria unei… explozii, un citat din C.S.Lewis care poate fi deosebit de tulburător: „Supraviețuirea Omului pe acest pământ, mai mult decât cea a propriei națiuni, culturi sau clase, nu are rost dacă nu este obținută prin mijloace onorabile și indulgente. Nimic nu va distruge o specie sau un popor decât hotărârea de a supraviețui cu orice preț.” De aici se va înțelege mai bine un vers al Simonei Trifu: „Onoarea noastră se cheamă poezie…” Revenind la premoniții, iată și finalul cărții, sfârșitul poemului intitulat „Sperjur sub umbra clară”: „Era cândva pe strada Occidentului iubita mea… Era cândva acolo geamul meu de veșnic îndrăgostit de orice imago feminin care mi-ar fi șoptit bunăvoință… Era cândva pe strada Occidentului un aer occidental și un vânt rece de est siberian, un țar fără țarină, bărbat fără femeie, durere fără preget, culoare fără îngeri și dragoste cât Ursa Mare, ca singura formă de existență…” (p.139) Sau, la pagina 89, într-un fel de dialog stilistic cu Ion Barbu (și al său poem  „După melci”): „Singur, melcul meu agale/ o porni spre Est încet,/ la Kremlin s-aștepte-n cale/ orologiul grav, discret,// care-și toarce-n somn arcușul,/ mecanism subtil, atavic,/ Timpului-i va lua culcușul/ și-l va invita la praznic// cu Rasputin idol tragic,/ cu Ivan cel Groaznic nun./Răsărit umil și magic,/ orizont încins și bun// cu de-ale speranțe speranței mize/ și cu muze drept momeală./ O katiușa, două tize,/ dorul meu nu-i de tocmeală…” ș.a.m.d., la un moment dat afirmându-se „un genocid ne paște”…   În altă ordine de idei, aproape că s-ar putea spune că tot volumul este un fel de Disneyland… pentru toți cei care ar vrea altceva și de la un alt fel de parc… tematic, aici lirico-meditativ, dar îmbiind și, mai ales, la un vitalism foarte bine observat de prefațatorul Octavian Mihalcea, excelentul critic literar, care își intitulează textul „Devorări plasticizant dionisiace”, aluzie nu numai la substanța, materia cu care operează poeta, aproape demiurgică în demersul său (ai impresia uneori că ești la un carnaval cosmopolit! Unde, atenție, nu se ascultă, pentru dans sau nu, doar Mozart, amintit, ci și Wagner, doine sau sarabande!) ci și, probabil, la lucrările grafice ale lui Alex Ivanov (nu este prima lor colaborare, cel puțin volumul „Analepsie”, din 2020, fiind realizat, într-un fel, la patru mâini!), care contribuie la desăvîrșirea cărții, curajoasă din multe puncte de vedere, provocatoare literar, cu siguranță, pentru mulți dintre criticii consacrați. Apropo de plasticitate și de vizualism, este un apropo în interior la „neorealism italian” (în alte două locuri se face trimitere la Tarkovski, existând și propoziția „ador cinematografia desuetă”, vorba vine!), dar, pentru a fi exacți, nu este un neorealism… clasic, fiind mai degrabă vorba de explozia de culori felliniană, cea din „Ginger și Fred”, „Cetatea femeilor”, parțial și „La Dolce Vita”! Dacă tot am atins problema dionisiacului, Simona Trifu este o super-vitalistă, cum spuneam, cu același curaj pe care l-a avut Nietzsche, la vremea lui, și dacă este Nietzsche, este apollinic-dionisiac, așadar nu se putea să nu identificăm și omagiul adus și lui Apollo, în această…„măreață epopee/ despre nimic, despre cuvânt și sacru”, de o anumită claritate demnă de imnuri vechi grecești fiind poeme de la paginile 47, 65, 66, zeul Apollo fiind numit la 62, 82 și 121. Iată textul de la 47, „Povestea degetului de la tâmplă” (poem deloc simplu, senin în… neseninătatea lui; de altfel, aproape orice text ar presupune, prin bogăția fiecăruia, din multe puncte de vedere, comentarii pe pagini întregi): „Îmi plac pantofii de ploaie/ și mantia eternă a sorții,/ mă simt mai tânără, distinsă și vioaie,/ când stau netrebnică în fața porții// ‘ncercând să prind o undă de ‘ndoială/ în morganaticul sfârșit damnat,/ când întunericul pășește cu sfială/ și știi că tu urmezi, ești condamnat/ la cele mai adânci neveșnicii/ și lipsa gândurilor care trec în goană./ Sunt singură în pragul unei sihăstrii,/ sunt crizanteme, este toamnă.” Apropo de damnare, mult dintre poeme te duc cu gândul la Baudelaire, Poe (există un poem „Corbul meu și-o lume noesică”, p.127), Eminescu (citat de câteva ori), la urma urmelor și Dragostea este importantă în această carte, chiar și prin grilă neo-romantică (dar nu numai!), cum se vede la p.61 ș.u., unde dacă nu mă înșel, la un moment dat, este o aluzie la Godzilla, un monstru care apare tot în urma unor experimente nucleare: „Mi-ai dărâmat șevaletul,/ mi-ai cerut să n-am pereche,// să te-aștept pe după vie,/ ba în crâng, ba peste lună,/ ca Luceafărul să’nvie,/ să ne aducă o cunună.// Să ne botezăm în marea/ de cuvânt, de idoli, ploaie…/ Plâng păpușile, pierd valea/ unde-arinii se îndoaie…// E deșert în calea asta,/ alte căi de or să vină/ înspre mine, dor de casta/ trenurilor de pe șină…// Du onorul înspre acolo!/ Nu-i pe nicăieri în jur/ o fântână, un Apollo,/ un cuvânt de fu sperjur// cu mătănii și cu sănii/ pline de zăpada sorții.// Prin Pacific vin dihănii/ să acuze de consorții…” Există și un histrionism demn, atent la situații posibil comice („Eu Cleopatra, eu paiață/ luminii și adevărului curat”, p.56), metafizico-mistic, cosmic, anti-bovaric (mai jos se declară că ar fi „nedemnă de-un roman”): „Cocorii plâng, eu traversez Olimpul/ și tot curajul îmi devine tern// în nesfârșita tragedie ce se joacă/ ’n imaginarul meu inconștient de zgură./ Aș vrea ca ielele să poată să mă placă,/ Un coupe de foudre de-anvergură// la marginea prăpastiei lui Pluton,/ unde o ghindă-n palmă mi se toarce./ Aștept să-mi ieși în cale, Newton,/ în viața mea, tu vino și-mi întoarce// clepsidra existenței în pustiu,/ transgresiune peste craniul gol./ Un univers ce-i scăpătat, dar viu,/ mă cheamă-ntr-una către-un pol,// acela unde îmi cunosc pedeapsa,/ mă știu nedemnă de-un roman./ Un hău imens își întinde coapsa/ ca să arate arma spre dușman.” (pp.53-54) Dar nu este chiar așa: un cunoscător ar vedea în cartea de poezie a Simonei Trifu draftul unui roman joycean, Simona Trifu ar putea striga „Molly c’est moi!” Ludică, poate avea dorința de a primi un Dumnezeu de pluș (p.49), deși Istoria ne învață altceva, chiar cu lecția Hiroshimei: „E Hiroshima-n noi și sunt dezastre…” (p.73), „uraniul Hiroshimei e încă în mine” (p.97)… Lucidă, Simona Trifu nu se raportează doar la această grozăvie a Istoriei, ci și la Anna Franck, în particular, la Holocaust, în general, apelându-se și la ceva inserții psihanalitice (calitate profesională!), „amprente freudiene” (p.122), „diavoli junghieni” (p.35), subliniindu-se delicat posibilul și subtilul rol politic al Poeziei, fiind atentă și la secarea de doruri, la „sensul vieții frânt” (p.86), remontarea demodării, desele trimiteri și la vânătoare consacrând-o ca discipolă a Zeiței Artemis, dar și a Athenei: „Trofeu de vânătoare mi-e scrisul…” stă scris la pagina 116, dar este o vânătoare regală, sacră, parte a unui nou mit de întemeiere: a se întoarce acum clepsidra, pentru a regăsi, reînvăța cum se pot căuta Frumusețea și Armonia: „Apollo nu vne, Apollo ești tu, Apollo e-n fiecare celulă din mine, Apollo e-n cântecul necântat de care ne temem, în stropii cu care ne hrănim deznădejdea și ne bucurăm că încă-i simțim. Cutezanța noastră va fi răsplătită, căci Dumnezeu aruncă timone din cer, furtuni nu mai sunt, iar trunchi de copaci se vor naște, spre a ne răsplăti îndrăzneala.” (p.121 – poemul „Femeia de dincolo de mine”) Provocând Zeii, Simona Trifu ne aduce aminte că Frumusețea și Catharsisul sunt ale condiției umane, tragice în esență…   Adi G. Secară   Număr de vizualizări :39

Una dintre cele mai bune biografii politice ale lui Vladimir Putin,... Posted: 16 Mar 2022 09:49 AM PDT Editura Polirom vă oferă un fragment din volumul ”Iarnă la Kremlin. Rusia și a doua venire a lui Vladimir Putin” de Robert Service, apărut în traducerea Adinei Avramescu. Vladimir Putin domină politica rusă de mai bine de două decenii. Înainte de el, ţara a traversat o perioadă de relaxare şi dezvoltare odată cu perestroika lui Mihail Gorbaciov – perioadă despre care unii au afirmat că ar fi primăvara rusă. După prăbuşirea regimului sovietic în 1991 şi alegerea lui Boris Elţîn ca preşedinte a început vara: Rusia avea o economie de piaţă şi spera să joace în continuare un rol important pe scena lumii. Elţîn i-a cedat însă conducerea prim-ministrului său, Vladimir Putin. Cu el, a venit iarna la Kremlin: Putin a redus libertăţile democratice şi civice, a relaxat controlul asupra serviciilor de securitate şi a permis un cult oficial al superiorităţii sale. În paralel, a încercat să reimpună Rusia ca mare putere armată, ordonînd anexarea Crimeei şi intervenţia în războiul civil sirian. Dar, deşi este hotărît să-şi impună voinţa nu doar în cercul restrîns al puterii şi asupra societăţii ruse, ci şi pe plan mondial, Putin nu are un viitor sigur cît timp ţara sa se confruntă cu probleme economice şi în relaţiile internaţionale. Bun cunoscător al Rusiei, Robert Service face un portret al omului care o conduce şi ne arată ce s-ar putea întîmpla în viitorul apropiat. „Volumul abordează politica internă, politica externă, economia şi chestiunile militare, reprezentînd o introducere comprehensivă pentru cei care nu cunosc subiectul. Şi, ca orice carte bună, îi va incita pe cei care îl cunosc.” (Literary Review) „Service este un istoric prea bun ca să încerce să reunească acţiunile lui Putin într-o strategie coerentă. El descrie un lider care încearcă să improvizeze răspunsuri la o serie de crize.” (Times Literary Supplement) Robert Service este membru al Academiei Britanice şi al Colegiului St Antony din Oxford, unde este profesor de istoria Rusiei; de asemenea, este membru al Institutului Hoover de la Universitatea Stanford. A publicat mai multe volume, printre care şi elogiatele Stalin: A Biography, Russia: Experiment with a People, Trotsky: A Biography (Premiul Duff Cooper, 2009) şi Comrades: A History of World Communism. De acelaşi autor, la Editura Polirom a apărut volumul Lenin. O biografie (2020). FRAGMENT „Părintele națiunii: cultul lui Putin Milioane de ruși cred că Vladimir Putin este un fiu patriot al Rusiei, care a ajuns la vârf datorită talentului și eforturilor sale, și că odată cu el a progresat și țara. A ajuns președinte prima oară la începutul mileniului și și-a câștigat al patrulea mandat cu o majoritate zdrobitoare în martie 2018. Partidul său, Rusia Unită, are majoritatea în camerele superioară și inferioară ale Adunării Federale – Consiliul Federației și Duma de Stat. Putin controlează guvernul, serviciile de securitate și armata. Și, de asemenea, este recunoscut pe plan internațional. Revista Forbes l-a desemnat cel mai puternic om din lume în 2017 și din nou în 2018. Autoritățile rusești au creat un cult politic în onoarea lui Putin și la comanda sa. Un manual pentru preșcolari din Moscova le prezintă copiilor marile personalităţi ale istoriei ruse, începând cu întemeietorul dinastiei Romanovilor, țarul Mihail. Este pus în evidență Petru cel Mare, la fel și Nicolae al II-lea, care a abdicat în martie 1917. Cărticica nu mai menționează niciun alt lider de la începutul secolului XX și până ajunge la Putin. Lenin, Stalin și Gorbaciov nu suscită niciun comentariu. Putin este prezentat ca unul dintre cei mai mari conducători ai Rusiei. Oriunde mergi prin Moscova, vezi poze cu el. Chioșcurile de ziare vând postere cu Putin. La televizor, știrile zilei se concentrează pe președintele rus, lăsându-i la o parte pe ceilalți politicieni. Presa opoziției contribuie la acest fenomen comentând ultimele sale declarații. Niciun alt lider politic rus nu a ajuns să atragă atât de mult atenția asupra sa. Viața publică orbitează în jurul său. Lui Putin îi place să scoată în evidență simplitatea adolescenței sale sovietice, în care a învățat să-și poarte singur de grijă pe străzile lăturalnice din Sankt-Petersburg – sau Leningrad, așa cum a fost cunoscut din 1924 până în 1992. Se laudă cu studiile sale universitare de drept. Este un împătimit al sportului care a participat decenii la rând la concursurile de judo, ca maestru al acestei arte marțiale. Nu uită să pomenească de pasiunea sa recentă pentru hocheiul pe gheață. Vorbește cu multă căldură despre familia sa; dar, de când a divorțat, în 2013, a încetat să o mai menționeze pe soția sa Ludmila și se concentrează în schimb pe părinții săi decedați și pe cele două fiice ale sale. Se arată chiar și acum încântat că KGB-ul l-a recrutat la puțină vreme după ce a absolvit Universitatea de Stat Leningrad. De asemenea, ține să sublinieze că evoluția sa ulterioară fulminantă până la cele mai înalte eșaloane ale elitei politice rusești a fost o surpriză. Pătrunsese doar de doi ani în cercurile de influență ale Kremlinului când, în iulie 1998, președintele Boris Elțîn l-a făcut director al Serviciului Federal de Securitate (FSB), succesorul KGB-ului. În august 1999 a devenit noul prim-ministru al lui Elțîn, iar de Anul Nou 2000, Elțîn a șocat națiunea dându-și demisia și numindu-l pe Putin președinte interimar. A fost o ascensiune vertiginoasă. Putin a povestit despre cum s-a bâlbâit când Elțîn i-a oferit funcția de premier, spunându-i că se gândește la el ca la următorul președinte. La fel ca toată lumea din Rusia, Putin știa cât de capricios era Elțîn. Cât ai clipi, Elțîn putea să-și schimbe atitudinea cu 180 de grade și să-l concedieze. Dar cum avea să reușească Putin să nu pericliteze intimitatea și securitatea familiei sale? Dacă accepta invitația lui Elțîn, cum avea să se descurce cu o poziție atât de vizibilă? Ca director FSB, munca și traiul său erau cât se poate de bune, așa că de ce s-ar fi aventurat într-o funcție cu perspective atât de precare? Incertitudinea în care se găsea Putin era de înțeles, dar povestea sa despre rezervele pe care le-a avut este menită să întărească imaginea unui lider modest și lipsit de ambiție personală. La alegerile prezidențiale din 2000 a susținut că simțul datoriei l-a împins să accepte funcția. La vremea aceea, Putin era un necunoscut pentru majoritatea rușilor, iar susținătorii săi au muncit pentru a-i construi o reputație de politician tânăr și hotărât, spre deosebire de președintele Elțîn, care-și abandonase mandatul. Pentru a da credibilitate acestei imagini, Putin a pilotat personal un avion până în Cecenia. Dar, în general, i-a lăsat pe alții să vorbească despre virtuțile sale. A apărut rapid o biografie, La persoana întâi, care scotea în evidență originile sale modeste. […] Tatăl lui Putin, care se numea tot Vladimir, a fost recrutat în Armata Roșie după ce URSS a intrat în războiul împotriva celui de-al Treilea Reich în 1941. A luptat cu vitejie în avangardă, participând la operațiuni din spatele liniilor germane pe frontul Leningrad. Președintele Putin a vorbit despre viața grea pe care părinții lui au avut-o după război și a participat cu entuziasm la parada „Regimentului nemuritor” din 2015. Acest eveniment popular se organizează în fiecare an de Ziua Victoriei, pe 9 mai, în marile orașe, iar membrii familiei participă la procesiune purtând portrete ale părinților sau bunicilor care au luptat în al Doilea Război Mondial. La sfârșitul anului 2015, într-o întâlnire mediatizată, adversarul politic al lui Putin, Ghennadi Ziuganov, liderul partidului comunist, mișcat de gestul lui Putin, l-a felicitat spunându-i: „Mai mult decât atât, ați participat ținând în mâini un portret al tatălui dumneavoastră, un erou victorios. Cred că un lucru foarte important este să asigurăm unitatea în cadrul societății, pentru că numai astfel vom putea să ducem la îndeplinire multe proiecte și programe”. Putin a răspuns cu căldură. Iar după ce i-a spus să pună orice întrebare dorește, „dl Ziuganov” l-a lăudat pe Putin pentru analizele sale realiste ale politicii internaționale și a îndemnat și el la „solidaritate în societate” în contextul luptei împotriva terorismului internațional. A oferit de asemenea un sfat prietenesc în perspectiva comemorării centenarului revoluției din 1917:   Curând va fi centenarul lui Februarie și centenarul Marelui Octombrie. Din nefericire, și spre marele nostru regret, există un val de antisovietism și rusofobie care a distrus URSS-ul și a dat naștere unor mari dispute. Trebuie să reflectăm asupra acestui lucru și să semnăm un fel de „pact” între „Albi” și „Roșii” și între toate forțele patriotice ale statului, iar asta ne va permite să venim la aceste sărbători ca un popor unit, lucru care s-a întâmplat recent cu Crimeea și Sevastopol, a căror întoarcere a dus la consolidarea societății.   Adversari în arena politică, Putin și Ziuganov au găsit pe moment o cauză comună în patriotismul lor, iar Putin a fost încântat că vechiul său rival îl trata, fie și numai de această dată, ca pe părintele națiunii rusești.”   Număr de vizualizări :37

Poeta Marta Petreu la Ziua Mondială a Poeziei 2022 de la Roma Posted: 16 Mar 2022 09:44 AM PDT Ziua de 21 martie a fiecărui an a fost dedicată de către UNESCO rolului privilegiat al expresiei poetice în promovarea dialogului intercultural, comunicării şi păcii. Evenimentul de la Roma, organizat pentru al nouălea an consecutiv de Institutele Culturale Naționale din Uniunea Europeană (EUNIC), reunite în clusterul EUNIC Roma, celebrează poezia europeană la Roma și se desfășoară în colaborare cu FUIS – Federația Unitară Italiană a Scriitorilor și sub patronajul Comisiei Naționale Italiene pentru UNESCO şi a Reprezentanței Comisiei Europene în Italia. Maratonul poetic, moderat de criticul literar Marco Dotti, va include o serie de lecturi (în limba originală cu proiecția traducerii în limba italiană pe ecran), a 13 poeți invitați: Christoph W. Bauer (Austria), Petya Laleva (Bulgaria), Petr Borkovec (Republica Cehă), Nora Gomringer (Elveția), Daniela Attanasio (Italia), Indré Valantinaité (Lituania), Krzysztof Siwczyk (Polonia), Caterina Nunes de Almeida (Portugalia), Marta Petreu (România), Mariàn Milčák (Slovacia), Gašper Malej (Slovenia), Ángela Segovia (Spania) și Dániel Levente Pál (Ungaria). Evenimentul va avea loc luni, 21 martie 2022, ora 19:00, la Palatul Falconieri din Roma – sediul Academiei Ungariei din Roma (Via Giulia 1). Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.  Pentru mai multe informații vizitați site-ul: https://culture.hu/it/roma/eventi/giornata-mondiale-della-poesia-ed...             Tot cu această ocazie poeta Marta Petreu, alături de traducătorul său prof. Roberto Merlo de la Universitatea din Torino și de prof. Angela Tarantino, profesor la catedra de Limba și Literatura Română din cadrul Departamentului de Studii Europene, Americane și Interculturale de la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universității Sapienza, va purta un dialog cu studenții secției de Românistică de la Facultatea de Litere și Filozofie de la Universitatea Sapienza. Evenimentul organizat de Accademia di Romania in Roma, în parteneriat cu Universitatea La Sapienza din Roma – Departamentului de Studii Europene, Americane și Interculturale, va avea loc marți, 22 martie 2022, ora 15:00, la Universitatea La Sapienza  – clădirea Marco Polo (Circonvallazione Tiburtina 4). Accesul publicului la cele două evenimente literate se va face pe baza prezentării obligatorii a Certificatului Digital European COVID (Super Green Pass), în format digital sau tipărit și cu purtarea obligatorie a măștii de protecție FFP2. *** Marta Petreu (n. 1955) este poetă, scriitoare, eseistă, jurnalistă şi profesoară de filosofie la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş–Bolyai” din Cluj-Napoca. Este una dintre cele mai cunoscute ambasadoare ale culturii române în Italia, datorită traducerilor din opera sa realizate de traducători de seamă precum Giovanni Rotiroti, Roberto Merlo, Magda Arhip şi Amelia Natalia Bulboacă: Cioran sau un trecut deocheat –Il passato scabroso di Cioran, îngrijit de Giovanni Rotiroti, postfaţă de Mattia Luigi Pozzi, trad. Magda Arhip şi Amelia Natalia Bulboacă, Napoli–Salerno, Orthotes 2015; Apocalipsa după Marta – L’Apocalisse secondo Marta. Poesie 1981-2014, trad. Roberto Merlo, Milano, Joker 2016; De la Junimea la Noica: Studii de cultură românească –Dall’Olocausto al Gulag. Studi di cultura romena, îngrijit de Giovanni Rotiroti, postfaţă de Irma Carannante, Napoli, Orthotes, 2016. Este autoarea mai multor volume de poezie şi eseu traduse în numeroase limbi străine. Poeziile sale au fost publicate în reviste şi antologii din Marea Britanie, Canada, Spania, Serbia, S.U.A., Franţa. Marta Petreu este, totodată, fondatoarea revistei “Apostrof”, una dintre cele mai valoroase reviste literare din România, prin intermediul căreia a lansat câteva campanii publicistice de impact.   Roberto Merlo este profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Torino. S-a format ca românist la Universitățile din Torino, Cluj şi București. A tradus numeroase volume de istorie (de Ion Bulei), istoria limbii române (de Marius Sala) şi literatură română modernă şi contemporană, mai ales proză (Bogdan Suceavă, Gabriela Adameşteanu, Doina Ruşti, Ştefan Petica) şi teatru (Radu Măcrinici, Gianina Cărbunariu, Ştefan Peca e Lia Bugnar, Matei Vişniec, Elise Wilk, Roxana Marian, Andreea Vălean), cu incursiuni în zona poeziei prilejuite de versurile Martei Petreu şi ale lui Matei Vişniec. Număr de vizualizări :38

„#NOTFORSALE” – un proiect actual demarat de Asociația Arte dell’Anima Posted: 16 Mar 2022 09:38 AM PDT Asociația Arte dell’Anima anunță cu bucurie implementarea unui nou proiect cultural-educațional dedicat tinerilor. Proiectul „#NOTFORSALE” se va desfășura în perioada martie-iulie 2022 și este un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național în cadrul sesiunii I/2022, aria Artele Spectacolului – Teatru. Asociația Arte dell’Anima are ca scop promovarea, susținerea și implicarea tinerilor artiști prin activități culturale, dezvoltarea comunității prin activități de educație non-formală și extrașcolară, inițierea și implementarea proiectelor la nivel local, național și internațional, în domeniile sale de interes: cultură, educație și mediu social.  „#NOTFORSALE” este un proiect cultural-educațional ce semnalează o problemă gravă și reală a comunității românești: creșterea numărului de persoane traficate din România la nivel mondial. Scopul proiectului este să încurajeze tinerii, în special femeile, să ceară ajutor de specialitate atunci când se confruntă cu o posibilă amenințare de trafic de persoane. România este statul UE cu cele mai multe victime în plan internațional. România riscă o retrogradare internațională în TIER 3, alături de state care nu au capacitatea de a lupta împotriva traficului de persoane, precum Afganistan, Siria, Cuba ori Iran, potrivit raportului privind Traficul de persoane al SUA. Suntem onorați în acest proiect să avem alături Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, ce îndeplinește rolul de raportor național, colectând în acest sens, date de la actorii guvernamentali și neguvernamentali care desfășoară activități în domeniul luptei împotriva traficului de persoane. Protocolul semnat pe o perioadă de cinci ani, își propune realizarea unui parteneriat activ și eficient între cele două părți, în scopul derulării de activităţi de informare și prevenire a traficului de persoane prin intermediul artelor teatrale. Toate evenimentele și produsele din cadrul proiectului sunt gratuite. Puteți urmări desfășurarea proiectului pe www.artedellanima.ro, pe pagina de Facebook: Teatrul Arte dell’Anima sau pe Instagram: Teatrul Arte dell’Anima. Ne puteți contacta oricând la telefon [phone], prin e-mail pe [e-mail]. Mulțumim tuturor partenerilor care ni s-au alăturat în acest proiect: Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, Asociația eLiberare, Primăria Capitalei, Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București, PROEDUS, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, Teatrul Municipal „Bacovia” Bacău și Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați. Un proiect implementat de Asociația Arte dell’Anima prin manager de proiect Crina Lință și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării. Număr de vizualizări :37

Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” și Muzeul Național al Li... Posted: 15 Mar 2022 10:27 AM PDT Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, Muzeul Național al Literaturii Române, Institutul Francez   din   București   și   Mutuelle   Nationale   des   Artistes   organizează   la   MNLR expoziția ”Génica Athanasiou – parteneră și muză a lui Antonin Artaud”, în perioada 15 martie – 2 aprilie 2022, pentru a marca Ziua Internațională a Francofoniei sărbătorită pe 20 martie. Expoziția este curatoriată de Laurence Meiffret și va fi vernisată joi, 17 martie, de la ora 17.00, în prezența celor doi directori de instituție: conf. univ. dr. Mireille Rădoi, și prof. univ. dr. Ioan Cristescu. Anul 2022 este prilejul de împlinire a 125 de ani de la nașterea artistei Génica Athanasiou, pe numele ei adevărat Eugenia Tănase, cea care a fost muză și parteneră a lui Antonin Artaud și care a avut o carieră de aproape 40 de ani în lumea scenei și a filmului francez. Aceasta a fost exponentul uneia dintre mișcările care leagă cultural România de Franța, atât în planul creației literare cât și în cel al artei scenice. „Eugenia Tănase, conturează cu originalitate, perseverență și discreție un modus vivendi prin care a inspirat unul dintre reprezentanții suprarealismului francez, fapt care îi confirmă atributul de artist vizionar. Grația regăsită în scrisorile de dragoste pe care i le-a trimis lui Antonin Artaud în perioada 1922-1927 ilustrează valori și principii care au constituit numitorul comun al gândirii românești și al celei franțuzești de la începutul secolului XX”, a declarat Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. Număr de vizualizări :89

“Preludiu” interbelic – concert de muzică interbelică și muzică de ... Posted: 15 Mar 2022 10:21 AM PDT Într-un aranjament vocal-instrumental unic, Corul de Cameră Preludiu al Centrului Național de Artă „Tinerimea Română” vă invită duminică, 27 martie 2022, de la ora 19.00, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” la o întâlnire plină de rafinament, eleganță și umor, în ritmurile tangoului interbelic. „Noapte bună Mimi”, „Iubesc femeia” sau neuitatul „Vrei să ne întâlnim sâmbătă seara” alături de alte șlagăre ale vremii, vor putea fi ascultate versiune în premieră absolută (aranjamente de Ioan Dobrinescu) în interpretarea Corului de Cameră Preludiu dirijat de Andrei Stănculescu, la pian Flavian Chitic, dansează Elena Duicu şi Robert Andrei Vlădescu.  În programul extreme de atractiv al concertului sunt incluse lucrări precum : Ioan Dobrinescu – Suita ,,București interbelic” (Fetițe dulci ca-n București, Inima-i un telefon, Iubesc femeia,  Noapte bună Mimi,  Vrei să ne întâlnim sâmbătă seara), Astor Piazzola – Libertango, Yuri Falik – Neznakomka, Leonard Bernstein  / Mac Huff – West Side Story (Suită corală), Richard Rodgers / Oscar Hammerstein – The Sound of Music (Suită corală). Biletele se găsesc la Casa de bilete a Teatrului “C.Tănase”  zilnic între orele 11:00 -19:00, telefon [phone]   Organizator :  Centrul Național de Artă „Tinerimea Română” Partener: Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” Parteneri media: Radio România Cultural şi Radio România Muzical, România TV, Mediatrust, Observator Cultural, Liternet, Agenţia de carte, Q Magazine.   Pentru  informaţii detaliate legate de activitatea Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română“ şi de Orchestra Română de Tineret puteţi accesa www.tinerimearomana.ro sau https://www.facebook.com/CentrulNationalTinerimeaRomana/   BIOGRAFII               Andrei Stănculescu, născut la 8 decembrie 1995, în Râmnicu Vâlcea, este unul dintre cei mai talentați și performanți tineri dirijori din România. Este absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, promoția 2020, specializarea Dirijat Cor Academic, clasa prof. univ. dr. Gabriel Popescu, iar în prezent este masterand al aceleiași universități, specializarea Stilistică Dirijorală Orchestră, la clasa prof. Cristian Mandeal, dar și al Conservatorio della Svizzera italiana, Master of Advanced Studies in Renaissance. La doar 25 de ani, Andrei Stănculescu are o vastă experiență dirijorală, realizând o serie de performanțe muzicale, dintre care se remarcă activitatea sa în calitate de dirijor al Corului de cameră Preludiu, dirijor invitat al orchestrelor naționale de tineret: Orchestra Română de Tineret și Orchestra Junior, dirijor și fondator al Corului Rubato alături de care a efectuat turnee atât în țară, cât și în străinătate (Elveția, 2018). În anul 2018 devine consultant artistic și dirijor coordonator în România al proiectului Playing for Philharmonie, desfășurat de BRD – Groupe Société Générale, iar alături de Corul BRD susține o serie de concerte pe scena Filarmonicii din Paris, Filarmonicii George Enescu, Filarmonicii din Pitești, Filarmonicii Ion Dumitrescu.             De asemenea, a urmat recent stagii de perfecționare organizate în Franța de Fundația Royaumont. Acesta a colaborat de-a lungul timpului cu mari personalități precum Cristian Mandeal, Cristian Măcelaru, Voicu Enăchescu, Leo Warynski sau Francois Xavier-Roth. Andrei Stănculescu a avut onoarea de a dirija slujba papală, cu ocazia venirii Sanctității Sale, Papa Francisc, în România, primind decorația Crucea Arhiepiscopală. Din 2021, este dirijorul corului Preludiu.   CORUL DE CAMERĂ PRELUDIU   Fondat de maestrul Voicu Enăchescu, Corul de cameră Preludiu, de la apariţia sa şi până în prezent, a parcurs un drum ascendent, care a consolidat cu fiecare concert, an după an, prestigiul coralei. Mereu primenit, trecând de la statutul de cor de amatori la cel de formaţie profesionistă, „Preludiu” îşi aduce o deosebită contribuţie la transmiterea actului artistic în rândurile publicului meloman din România şi din străinătate, remarcându-se prin măiestria sa interpretativă prin prospeţimea şi, în acelaşi timp, prin maturitatea sa. Secretul rezidă, desigur, în talentul şi muzicalitatea nativă a coriştilor, dublate de aprofundate studii muzicale, dar, fără îndoială, trebuie căutat şi în muzicalitatea, rafinamentul şi deosebitul simţ artistic al dirijorului. Repertoriul Corului de cameră „Preludiu” este vast, cuprinzând peste 300 de lucrări de muzică preclasică, clasică şi romantică, colinde de Crăciun şi cântece religioase, muzică românească şi cântece din muzica popoarelor, lucrări din literatura contemporană, lucrări vocal-simfonice. Trebuie menţionat că toate aceste piese sunt interpretate în limba lor originară. În cei 49 de ani de activitate „Preludiu” a realizat peste 350 de înregistrări radio şi TV, un disc „Electrecord” şi trei C.D. (Colinde şi cântece de Crăciun, Muzica bizantină în cultura românească, Maeştri ai artei corale româneşti). De la apariţia sa, formaţia a prezentat mai mult de 2.500 de concerte pe marile scene din România şi din străinătate, în cursul celor peste 90 de turnee efectuate în 30 de ţări din Europa, America şi Asia, fiind laureată la mai multe festivaluri internaţionale (Pardubice, Nitra, Barcelona, Celje). Corul de cameră „Preludiu” şi dirijorul Voicu Enăchescu au primit, cu ocazia ediţiei a XIII-a a Festivalului Internaţional „George Enescu” (1995), „Premiul pentru excepţionalul program prezentat”, distincţie acordată de Uniunea Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România. Anul 2012, a însemnat încă o dată confirmarea internaţională a Corului de cameră „Preludiu”: Premiul I la Festivalul de muzică ortodoxă de la Bialystok-Polonia, Medalia de aur acordată corului „Preludiu” şi premiul pentru cel mai bun dirijor primit de maestrul Voicu Enăchescu la Festivalul Coral Internaţional de la Beijing, China.         Ca o recunoaştere a activităţii artistice deosebite, dirijorul Voicu Enăchescu a fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în Grad de Comandor pentru promovarea culturii. Din anul 2021, corul Preludiu este condus de Andrei Stănculescu.   Număr de vizualizări :42

Premiile Senatului și nominalizările pentru Premiile Galei Uniter 2022 Posted: 15 Mar 2022 10:17 AM PDT Conform statutului Uniunii Teatrale din România, Senatul UNITER – Consiliul Director acordă în cadrul Galei Premiilor UNITER, Premiul de Excelenţă, Premiile pentru Întreaga Activitate şi Premiile Speciale. Pe baza propunerilor primite din partea teatrelor şi a propunerilor membrilor Senatului UNITER, în şedinţa din data de 14 martie 2022, Senatul a acordat următoarele premii:   Premiul de Excelență: ION CARAMITRU – In memoriam    Premiul pentru întreaga activitate actriță: DANA DOGARU   Premiul pentru întreaga activitate actor: VIRGIL OGĂȘANU    Premiul pentru întreaga activitate regie: ANDREI BELGRADER – In memoriam   Premiul pentru întreaga activitate scenografie: ADRIANA GRAND    Premiul pentru întreaga activitate critică și istorie teatrală: nu se acordă    PREMII SPECIALE   Premiul pentru valoarea proiectului original HEKTOMERON inițiat de VLAD DRĂGULESCU la Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova   Premiul pentru dezvoltarea spectacolului de muzical în România: RĂZVAN MAZILU   Premiul pentru creativitatea video design-ului și mapping-ului în spectacolul „Plugarul și Moartea”, dramatizarea și regia Silviu Purcărete, de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași: ANDREI COZLAC   Premiul pentru rolul educativ al proiectului de teatru și muzică CLASIC E FANTASTIC – copilăria marilor muzicieni   Premiul pentru susținerea constantă a tinerilor regizori prin proiectul COMEDIA ȚINE LA TINEri de la Sala Nouă a Teatrului de Comedie București   NOMINALIZĂRILE PENTRU PREMIILE GALEI UNITER 2022   Pentru a XXX-a ediție a Galei Premiilor UNITER, juriul de nominalizări a fost alcătuit din criticii de teatru Alina Epîngeac, Doina Papp și Maria Zărnescu. Spectacolele care au intrat în atenţia juriului sunt cele care au avut premiera în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2021.   Nominalizările pentru anul teatral 2021 sunt următoarele:   Cel mai bun spectacol „Hoţii”, scenariul dramatic după piesa lui Friedrich Schiller de Réka Dunkler și Florin Vidamski, regia Florin Vidamski, Teatrul „Tomcsa Sándor” Odorheiu Secuiesc „Macbett” de Eugène Ionesco, regia Silviu Purcărete, Teatrul Maghiar de Stat Cluj „Plugarul şi Moartea” de Johannes von Tepl, dramatizarea și regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi   Cea mai bună regie Balázs Benő Fehér pentru regia spectacolului „Iarba roşie” de Boris Vian, Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Tompa Miklós” Radu Iacoban pentru regia spectacolului „Viţelul de aur” de Ilf și Petrov, Teatrul „Maria Filotti”, Brăila Horia Suru pentru regia integralei „Trilogia Minelor” de Csaba Székely, Teatrul Dramaturgilor Români, Bucureşti   Cea mai bună scenografie Cosmin Florea pentru scenografia spectacolului „Trei piese triste”, după Maurice Maeterlinck, scenariul și regia Radu Afrim, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi Cristina Milea pentru scenografia spectacolului „Steaua fără nume”, adaptare după Mihail Sebastian, regia Cristian Ban, Teatrul „Maria Filotti” Brăila Matej Sýkora pentru decorul spectacolului „Hoţii”, scenariul dramatic după piesa lui Friedrich Schiller de Réka Dunkler și Florin Vidamski, regia Florin Vidamski, Teatrul „Tomcsa Sándor” Odorheiu Secuiesc   Cel mai bun actor în rol principal Tudor Cucu Dumitrescu pentru rolul Alan Strang din spectacolul „Equus” de Peter Shaffer, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul „Stela Popescu”, Bucureşti Marius Turdeanu pentru rolul Verşinin Alexandr Ignatievici din spectacolul „Trei surori” de A.P. Cehov, regia Andrei și Andreea Grosu, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu Lóránd Váta pentru rolul Lopahin Iermolai Alexeevici din spectacolul „Livada de vişini” de A.P. Cehov, regia Yuri Kordonsky, Teatrul Maghiar de Stat Cluj   Cea mai bună actriţă în rol principal Diana Buluga pentru rolul Andreea Tomuţă din spectacolul „Nu mai ţine linia ocupată” de Alexandra Felseghi, regia Adina Lazăr, Teatrul Naţional Cluj-Napoca Nicoleta Lefter pentru rolul Svetlana Allilueva din spectacolul „Aici Moscova” de Iulia Pospelova, regia Catinca Drăgănescu, unteatru Bucureşti Ana Bianca Popescu pentru rolul Maria din spectacolul „Maria de Buenos Aires”, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu, Teatrelli Bucureşti   Cel mai bun actor în rol secundar Csaba László pentru rolul Zita Szilveszter din spectacolul „Grand Hotel Pasărea Retro”, textul și regia Radu Afrim, Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Tompa Miklós” Bogdan Nechifor pentru rolurile din integrala „Trilogia Minelor” de Csaba Székely, regia Horia Suru, Teatrul Dramaturgilor Români, Bucureşti Vlad Udrescu pentru rolurile din spectacolul „câine cu om. câine fără om”, texte de Lia Bugnar, Dan Coman, Simona Goşu, Maria Manolescu, Oana Pellea, Radu Tudoran și Radu Afrim, regia, video și universul sonor Radu Afrim, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova   Cea mai bună actriţă în rol secundar Silvana Negruţiu pentru rolurile din spectacolul „Disco ’89: Cele 7 morţi ale Mihaelei Runceanu”, textul și regia Catinca Drăgănescu, Apollo 111 Bucureşti Gabriela Popescu pentru rolul Fraulein Schneider din spectacolul „Cabaret”, libretul de Joe Masteroff, după piesa lui John Van Druten și povestirile lui Christopher Isherwood, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu, Teatrul Odeon Bucureşti Tamara Popescu pentru rolurile din spectacolul „câine cu om. câine fără om”, texte de Lia Bugnar, Dan Coman, Simona Goşu, Maria Manolescu, Oana Pellea, Radu Tudoran și Radu Afrim, regia, video și universul sonor Radu Afrim, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova   Critică teatrală Călin Ciobotari Anca Haţiegan Cristina Modreanu   Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic „Cazul Tudor Vladimirescu”, scenariul şi regia artistică Gavriil Pinte, Societatea Română de Radiodifuziune și Teatrul „Elvira Godeanu” Târgu Jiu „Radio Noir. Povestiri poliţiste”, dramatizarea radiofonică şi regia artistică Mihnea Chelaru, Societatea Română de Radiodifuziune „Un secol de teatru românesc la Chişinău – Revanşa memoriei interzise”, scenariul Mariana Onceanu, adaptarea radiofonică Magda Duţu, regia artistică Petru Hadârcă, Societatea Română de Radiodifuziune   Cel mai bun spectacol de teatru TV / teleplay „Mantaua”, după Nikolai V. Gogol, regia Alexandru Lustig, TVR1 „Repetiţie de seară” de Csaba Kiss, regia Csaba Kiss şi Daniel Şerbănică, Casa de Producţie TVR „Ziua Z” de Ionuț Sociu, regia Bobi Pricop, Teatrul de Stat Constanţa   Debut Oana Jipa pentru rolul Connie din spectacolul „Efecte secundare” de Lucy Prebble, regia Vlad Bălan, unteatru Bucureşti Irisz Kovacs pentru regia spectacolului „8 taţi” de Tina Müller, Teatrul de Stat Constanţa Réka Oláh și Fanny Nagy pentru scenografia spectacolului de teatru-vitrină „Pe perioadă nedeterminată”, regia Vladimir Anton, Teatrul „Tomcsa Sándor” Odorheiu Secuiesc