Newsletter Agentia de carte - 18 mai 2022

[altmariusbook]

“O bibliotecă de cărți cadou și reduceri de până la 90% în Târgul B...

---

• O bibliotecă de cărți cadou și reduceri de până la 90% în Târgul Bo...
• Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record î...
• Rată impresionantă de prezență la Noaptea Muzeelor 2022
• Lansare de carte online: ”Așteptându-i pe barbari”, de Constantin K...
• Credea Einstein în Dumnezeu? Care a fost marea întrebare la care fi...

O bibliotecă de cărți cadou și reduceri de până la 90% în Târgul Bo... Posted: 16 May 2022 05:27 AM PDT În perioada 16-22 mai 2022, pe Librex.ro va avea loc Târgul BOOKuriilor, târgul de carte online, de unde cititorii vor avea ocazia să-și aleagă titlurile dorite dintre mii de cărți la reducere și șansa de a câștiga o bibliotecă de cărți. Cititorii vor fi așteptați în Târgul Bookuriilor cu reduceri reale de până la 90% la mii de titluri din toate domeniile, de la cărți de dragoste la dezvoltare personală, de la fantasy și cărți pentru copii la dezvoltare spirituală și thrillere. Tot în această perioadă, pe Librex.ro vor fi aplicate reduceri reale de până la 30% la toate noile apariții literare, așadar cei care sunt tot timpul în căutarea celor mai populare și recente cărți se vor bucura de prețuri speciale pe tot parcursul săptămânii. În plus, cititorii vor putea explora sute de pachete de cărți tematice, alcătuite fie din serii, fie grupate după criterii de interes. Toate aceste pachete vor beneficia, de asemenea, de reduceri de până la 70%. Tombolă cu premiu special: o bibliotecă de cărți Toți cei care vor plasa o comandă pe Librex.ro în perioada 16-22 mai vor fi înscriși în tombola ce are ca premiu o bibliotecă de cărți Transport gratuit Toate comenzile plasate în Târgul Bookuriilor, cu o valoare de minim 99 de lei, vor fi livrate gratuit pe teritoriul României.   Număr de vizualizări :3

Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record î... Posted: 16 May 2022 05:23 AM PDT ”Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon. Publicată în cadrul colecției Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M, în excelenta traducere a scriitorului O. Nimigean, ediția românească a plecat zilele acestea către librăriile din întreaga țară. Traducerea romanului semnat de Mohamed Mbougar Sarr completează portofoliul laureaților Premiului Goncourt din colecția Anansi, un proiect editorial care, de la lansare, nu a ratat publicarea niciunui roman recompensat cu această distincție literară literară – și ”Anomalia”, bestsellerul absolut al lui Hervé Le Tellier, cartea recompensată în 2020, a fost publicată tot în colecția de literatură universală de la Pandora M coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu.  Lansat la finalul verii anului trecut, romanul lui Mohamed Mbougar Sarr a fost unul dintre titlurile-vedetă ale cunoscutului boom editorial al fiecărei toamne în Franța, La Rentrée Littéraire. Presa culturală din întreaga țară a primit apariția cărții cu un entuziasm unanim: „o declarație de dragoste pentru literatură” (Lire), „o carte mare, o bijuterie de măiestrie literară care te încântă, te copleșește, te urmărește” (L’ Express), „o pasionantă și derutantă trecere printr-un mozaic de mărturii, de relatări și documente, care este, de asemenea, un roman inițiatic” (Libération).   Cea mai tainică amintire a oamenilor spune povestea lui Diégane Latyr Faye, tânăr scriitor senegalez care, în 2018, descoperă la Paris o carte mitică, editată în 1938, Labirintul neomenescului. Nu se mai știa nimic despre autor, numit în epocă „un Rimbaud negru”, după scandalul declanșat de apariția romanului său. Diégane pornește, fascinat, pe urmele misteriosului T.C. Elimane, confruntându-se cu marile tragedii care au fost colonialismul și Holocaustul. Fără să piardă firul anchetei sale, Diégane frecventează la Paris un grup de tineri scriitori africani, care își dispută ideile, beau, fac dragoste și se întreabă despre necesitatea de a crea în condițiile exilului. În vârtejul acestei căutări, Diégane se va apropia de două femei: sulfuroasa Siga, deținătoarea unor secrete despre Elimane, și energica fotoreporteriță Aïda… Povestea, descrisă ca o reflecție asupra legăturilor dintre ficțiune și realitate, este un ecou al experienței reale a scriitorului malian Yambo Ouologuem, care în 1968 a devenit primul african câștigător al unui alt premiu literar francez celebru, Prix Renaudot, dar care a fost ulterior acuzat de plagiat, a fugit din Franța și a dispărut din viața publică.   „Fac parte dintr-o mare tradiție de oameni care, atât în Occident, cât și pe continent, nu l-au abandonat niciodată pe scriitorul malian Yambo Ouologouem, nu au vrut să-l uite și care, de-a lungul deceniilor, i-au dedicat omagii sub diverse forme”, declara Mohamed Mbougar Sarr imediat după publicarea romanului.   Cea mai tainică amintire a oamenilor a fost de asemenea recompensat și cu Prix Transfuge 2021, precum și cu Premiul Goncourt – Alegerea României. La câteva zile de la decernarea premiului, Mohamed Mbougar Sarr a transmis un mesaj cititorilor din România, în care a vorbit și despre relația sa cu literatura română contemporană: „Am descoperit literatura și gândirea românească în Senegal, prin intermediul lui Cioran, apoi al lui Mircea Eliade. L-am descoperit apoi pe Liviu Rebreanu, ale cărui mari romane – Pădurea spânzuraților și Ion – m-au impresionat și m-au marcat profund. Acum îl citesc pe Mircea Cărtărescu, pe care îl consider unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii”. Mohamed Mbougar Sarr, născut în  1990 în Senegal, a absolvit studiile militare la prestigiosul Prytanée Militaire de Saint-Louis din Senegal. După mutarea în Franța, este admis la École des hautes études en sciences sociales (EHESS), unde studiază literatură și filosofie. Remarcat în 2014 după publicarea primei sale povestiri, La Cale, pentru care a primit premiul Stéphane-Hessel pentru tineri scriitori francofoni, el a ajuns în lumina reflectoarelor în 2015 prin Terre ceinte (Pământ împresurat), primul său roman, care i-a adus premiul Ahmadou-Kourouma și apoi Grand Prix du roman métis. În 2018 devine cel mai tânăr scriitor recompensat vreodată cu Prix Littérature-Monde, pentru Silence du choeur (Tăcerea corului). De purs hommes (Despre oameni puri) este cel de-al treilea roman al său urmat, în 2021, de Cea mai tainică amintire a oamenilor, care îi va aduce în același an Prix Goncourt și Prix Transfuge pentru cel mai bun roman de limbă franceză din 2021. „Premiul Goncourt este un gest simbolic care merge dincolo de numele meu și al cărții. Nu pot ignora simbolistica pe care o reprezintă. Premiul ar trebui să le spună tuturor scriitorilor francofoni subsaharieni (dar și din alte părți): «Această limbă este și a voastră, o puteți folosi pentru a scrie opere care vor fi aclamate», dar acest semnal nu trebuie să rămână unul excepțional. Sper să nu fie nevoie de încă un secol pentru a încorona un alt subsaharian”, mărturisea autorul în cadrul unui interviu publicat în toamna anului trecut. În prezent, Mohamed Mbougar Sarr locuiește la Paris.   ANANSI. World Fiction este cea mai recentă colecție dedicată traducerilor din literatura universală de pe piața de carte din România. Proiectul editorial, coordonat de scriitorul și editorul Bogdan-Alexandru Stănescu, a fost lansat la finalul lunii septembrie 2020. Așezată sub semnul lui Anansi, zeul african al poveștilor, colecția ANANSI. World Fiction include cinci serii: Anansi. Contemporan – dedicată literaturii actuale, Anansi. Clasic – un spațiu al clasicilor secolului XX, Anansi. Mentor – ce reunește eseuri literare, Anansi. Ego – seria dedicată memorialisticii și Anansi. Blues – seria poeziei. Recent, colecția a marcat aniversarea unui an de la lansare, printr-un proiect în cadrul căruia cititorii sunt invitați să devină autori: Poveștile ne apropie – detalii pe http://blog.pandoram.ro/.   Număr de vizualizări :6

Rată impresionantă de prezență la Noaptea Muzeelor 2022 Posted: 16 May 2022 05:19 AM PDT Cea de a 18-a ediție a Nopții Muzeelor a fost prezentă în 260 de muzee și spații culturale prietene, din peste 90 de localități (orașe, comune, sate), care au acoperit geografic 39 de județe. În București, Noaptea Muzeelor a înregistrat un record absolut de 64 de obiective culturale, fiind pentru prima oară în istoria organizării evenimentului când mai mult de 80% dintre punctele de interes din circuitul orașului erau pline de oameni care așteptau să intre pentru a se bucura de programul oferit. În acest moment, după centralizarea datelor furnizate de reprezentanții a 123 din cele 260 de obiective branșate la circuitul național, cifra de prezență a fost de 325.133 de vizitatori la nivelul întregii țări, dintre care 83.409 de vizitatori numai în București (acolo unde au fost colectate date de la 35 din cele 64 spații activate de Noaptea Muzeelor). AgențiadecArte.ro a fost partener media al evenimentului. În orașul Iași s-a înregistrat a doua cea mai mare prezență din partea publicului, cu 34.647 de vizitatori înregistrați pentru toate muzeele din administrarea Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași, 13.082 de vizitatori pentru cele ale Muzeului Literaturii Române din Iași și 18.847 de vizitatori pentru cele ale Muzeului Municipal „Regina Maria” din Iași. În Cluj-Napoca, o prezență impresionantă de vizitatori s-a înregistrat la Muzeul de Artă (16.800), la fel și la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei (5.447). Un record și o prezență supriză în topul vizitării s-a înregistrat în jud. Neamț, acolo unde cele 14 muzee ale Complexului Muzeal de aici au raportat o cifră de vizitare de 35.000 de persoane. La Suceava, cele 5 obiective ale Muzeului Bucovinei s-au bucurat de prezența a 13.909 vizitatori. În județul Dâmbovița, muzeele administrate de Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” au fost vizitate de 10.738 de vizitatori. Muzeul ASTRA din Sibiu, singurul muzeu participant din acest oraș, a raportat o rată de vizitare de 11.311 de persoane, fiind constant unul dintre cele mai vizitate obiective muzeale din țară cu ocazia Nopții Muzeelor și nu numai. Revenind în București, cifre remarcabile de vizitare au fost consemnate la Arcul de Triumf (11.000 de vizitatori), la Muzeul Național de Geologie (17.195 de vizitatori), la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (7.851 de vizitatori) și la Muzeul Național al Țăranului Român (peste 6.000 de vizitatori). Muzeele Municipiului București au fost vizitate, cumulat, de 9.323 de vizitatori, iar cele ale Muzeului Național al Literaturii Române de 6.700 de vizitatori. La Muzeul Pandemiei, proiect al Rețelei Naționale a Muzeelor din România, s-au înregistrat 1.144 de vizitatori.   Trebuie menționat că multe muzee din orașe din țară au avut cifre fără precedent în istoria participării lor, cum au fost în Călărași, Vaslui, Deva, Buzău, Constanța, Galați sau Brașov. În Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii a confirmat așteptările cu aproximativ 10.000 de vizitatori. De asemenea, a fost pentru prima oară când biletele emise în regim de gratuitate au fost epuizate în 2 – 3 ore în multe situații din țară, iar acest lucru a îngreunat sistemul de numărare și de înregistrare a vizitatorilor, motiv pentru care suntem convinși că ratele de vizitare au fost mai mari decât cele raportate de multe muzee.   În încheiere, Rețeaua Națională a Muzeelor din România dorește să mulțumească în mod special echipei proiectului, cea care a făcut un efort imens pentru a putea organiza cât mai bine acest eveniment, devenit fenomen cultural și social (Dan Mihalcea – serviciu IT, Andrei Tache – grafică, Oana Drăgulinescu și Carmen Macavei – comunicare, precum și prietenii de la Braga Boierească, care au susținut energia vizitatorilor cu  braga creată special, Bragagizantul), dar și tuturor reprezentanților mass-media cu ajutorul cărora am ajuns în casele fiecărui român fiind, foarte probabil, cel mai promovat eveniment cultural din România.   ”Rețeaua Națională a Muzeelor din România mulțumește tuturor muzeelor și entităților culturale prietene care au participat la cea de-a 18-a ediție a Nopții Muzeelor. A fost un eveniment care a animat, în cel interesant mod cu putință, nu mai puțin de 260 de spații și medii muzeale și culturale din toată țara. Ele au dat sens și conținut evenimentului, noi le-am făcut cunoscute publicului.”   Ediția a 18-a este prima de acest gen finanțat exclusiv de către Rețeaua Națională a Muzeelor din România. Marca Noaptea Muzeelor nu a dispus niciodată de sprijinul statului român.   Inițiat de Ministerul Culturii și Comunicării din Franța, patronat de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor, evenimentul este organizat pe plan național de Rețeaua Națională de Muzeelor din România (RNMR), fiind anticipat și primit cu entuziasm de public de fiecare dată.   Detalii complete despre organizarea generală și programul evenimentelor din 14 mai au fost permanent actualizate pe canalele Noaptea Muzeelor – https://noapteamuzeelor.org/, precum și pe rețelele de comunicare ale instituțiilor culturale implicate.  * Promotori: Rețeaua Națională a Muzeelor din România, Noaptea Muzeelor Eveniment organizat în București, în parteneriat cu Primăria Capitalei prin ARCUB Parteneri: Phoenix Media, Societatea de Transport București, Braga Boierească, Connect Media, The Institute – RDW Susținut de: Digi24, PROFM, Digi FM Parteneri media: AGERPRES, Agenția de Carte, Bookhub, B365, București FM, Catchy.ro, Ediția de dimineață, E-Zeppelin, Itsy Bitsy, I-tour, IQool, Modernism.ro, MovieNews.ro, Observator Cultural, playU.ro, PropagArta, Radar de media, Radio România Cultural, RADOR, Revista Psychologies, Spotmedia.ro, Zile și nopți   Număr de vizualizări :6

Lansare de carte online: ”Așteptându-i pe barbari”, de Constantin K... Posted: 16 May 2022 04:52 AM PDT Luni, 16 mai 2022, ora 19.00, sunteți invitați la lansarea online a volumului ”Așteptându-i pe barbari”, de Constantin Kavafis, traduceri și studiu introductiv de Aurel Rău, fotografii de Victoria Viprada, apărut la Editura Cartier în colecția ”Cartier de colecție” nr. 37. Vor participa : Al.Cistelecan, Radu Vancu, Ion Buzu. Moderator : Emilian Galaicu-Păun. Discuția va fi transmisă live, pe pagina facebook a Editurii Cartier și pe pagina Librăriilor Cărturești. Înregistrare disponibilă ulterior și pe canalul Editurii Cartier de pe YouTube. „Ar fi trebuit să se nască la Florenţa în secolul al XV-lea, să fi fost cardinal, consilier secret al Papei, trimis special în palatul Dogelui din Veneţia și timp de mulţi ani bând, iubind și plimbându-se pe canale, scriind și tăcând să negocieze cele mai satanice și complicate și scandaloase afaceri ale Bisericii catolice.” (Nikos Kazantzakis) „Sunt din Constantinopol de origine, dar m-am născut în Alexandria – într-o casă din strada Serif; încă de foarte mic am plecat și o mare parte din copilărie mi-am petrecut-o în Anglia. Pe urmă, la maturitate, am vizitat iar această ţară, dar pentru o scurtă perioadă de timp. Am locuit și în Franţa. În perioada adolescenţei am locuit vreo doi ani la Constantinopol. În Grecia nu am fost mulţi ani. Ultima oară am lucrat ca funcţionar într-un birou guvernamental care depindea de Ministerul Lucrărilor Publice al Egiptului. Ştiu engleza, franceza și puţin italiana.” (Constantin Kavafis) CONSTANTIN KAVAFIS s-a născut în Alexandria, Egipt, ca ultimul din 9 copii, pe 29 aprilie 1863, într-o familie bogată de negustori, tatăl Petros Kavafis și mama Hariclea Fotidadis, și s-a stins tot acolo în 1933, în ziua când împlinea 70 de ani. După moartea tatălui, în 1870, mama vinde casa din Alexandria și se mută cu copiii în Anglia, de unde se va reveni în 1877, interval în care viitorul poet învață la școli englezești, în Liverpool și Londra. În Alexandria, urmează, în 1881-1882, liceul comercial „Hermes”. Începând din 1882, își petrece trei ani la Constantinopol, oraș în care își au rădăcinile părinții, într-o localitate de pe malul Bosforului. Un bunic al său, fanariot, fusese negustor de pietre prețioase, iar un alt înaintaș al său, Iannis Kavafis, a fost, în secolul al XVIII-lea, timp de cinci ani, primar al orașului Iași, în Moldova. Debutează în 1886, cu poezia „Bahică”, într-o revistă greacă din Leipzig, „Esperos”; în 1891, îi apărea în Grecia poezia „Constructori”, urmată de altele, începând din 1892. Va publica, frecvent, în reviste din Egipt, Atena și Constantinopol, versuri și articole literare, poeziile scrise în secolul al XIX-lea resimțindu-se de influența romanismului atenian, simbolismului și parnasianismului francez, pentru ca restul să poarte pecetea unui stil inconfundabil, pe care poetul W.H. Auden îl va numi, într-o prefață la un volum tipărit în SUA, „un ton al vocii”; adăugând: „Am citit traduceri din 8 Kavafis realizate de mulți poeți diferiți, însă oricare din ele era recunoscută ca poem al său, pe care nici un altul nu l-ar fi putut scrie”. Din opera sa poetică, îmbinând o limbă cărturărească, de extracție savantă, katharevusa, cu limba vorbită, demotika, au fost publicate în timpul vieții doar două plachete, de câte 14 și respectiv 21 de poezii, tipărite în 1904 și 1910, reluate la intervale, și într-o formulă originală: numai câte o singură poezie, pe „foi volante”, în tiraje, adesea, de 100 de exemplare, pentru a fi dăruite unor apropiați. Kavafis întreprinde mai multe călătorii în Grecia, prima în 1901, când are 38 de ani. În Anglia, în 1919, romancierul E.M. Forster îi consacră, într-o revistă londoneză, un vestit eseu. Este anul în care și revista „Mercure de France” scrie despre poezia lui. În 1928, poetul T.S. Eliot – care îi publicase în 1924 în traducere poezia „Ithaka” – îi propune o versiune completă în engleză a poemelor, ofertă respinsă de Kavafis, pe motivul că nu-i pregătit încă pentru o ediție definitivă. Tot în Anglia, se arată interesați de lirica sa T.S. Lawrence și Arnold Toynbee. În Alexandria îl vizitează scriitorii Filippo Tommaso Marinetti, Nikos Kazantzakis, André Maurois, Giuseppe Ungaretti și Lawrance Durrel, cel din urmă dedicându-i romanul „Cvartetul din Alexandria”. În 1926, guvernul de la Atena îi acordă o medalie, „Phoinx”, pe care poetul o primește cu declarația: „mi-a fost acordată de statul grec, pe care îl respect și-l iubesc”. Ultima călătorie în Grecia o face fiind grav bolnav, pentru a se supune unei intervenții chirurgicale, din păcate urmată de pierderea vocii. În 1934, în Olanda apare prima ediție europeană a operei kavafiene. Iar în 1935 este difuzată la Atena prima ediție a „Poemelor”, o capodoperă de artă tipografică, despre care s-a spus: „cea mai frumoasă carte apărută vreodată în Grecia”, cuprinzând 154 de poezii, numite „antumele”, reprezentând canonul unei opere literare menite să înfrunte timpul. AUREL RĂU, născut în 1930, scriitor și traducător, redactor-șef al revistei Steaua până în anul 2000. Din cărțile publicate: Focurile sacre, versuri (1956), La marginea deșertului Gobi, proză (1960, 1970), Zeii asediați, versuri (1972), Cuvinte deasupra vămii, versuri (1976) ș.a. A tradus din Antonio Machado, Gheorghios Seferis, Saint-John Perse și Constantin Kavafis. Al CISTELECAN, critic și istoric literar. Cea mai recentă carte: Fete pierdute. Notițe pentru o istorie a poeziei feminine românești, Editura Cartier, 2021. Radu VANCU, poet și scriitor. Cea mai recentă carte: Răul. Jurnal 2016-2020, Editura Humanitas, 2021. Ion BUZU, poet. Cea mai recentă carte: Realist și egal, Editura Charmides, 2021. Emilian GALAI-PĂUN este scriitor și traducător, redactor-șef al Editurii Cartier. Cele mai recente cărți publicate: Cărțile pe care le-am citit, cărțile care m-au scris, Editura Junimea, 2020 și sanG d”encre, Editura Cartier, 2020. Evenimentul este organizat de către Editura Cartier în colaborare cu Librăriile Cărturești. Așteptându-i pe barbari, de Constantin Kavafis. Traduceri și studiu introductiv de Aurel Rău. Fotografii de Victoria Viprada (Cartier de colecție nr. 37). Legată, 288 pag. Preț: 49RON/199 MDL.    Cartea poate fi cumpărată în toate librăriile bune din România și Republica Moldova. De asemenea, poate fi comandată și online:   https://carturesti.ro/carte/asteptandu-i-pe-barbari-1577225203?p=1 https://cartier.md/libraria/poezie/asteptandu-i-pe-barbari-poeme/ Număr de vizualizări :21

Credea Einstein în Dumnezeu? Care a fost marea întrebare la care fi... Posted: 16 May 2022 03:10 AM PDT Einstein, fizicianul laureat al Premiului Nobel, care „a explicat puterea stelelor și ne‑a ajutat să descoperim forța nucleară” prin celebra ecuație E = mc2, a fost întrebat aproape obsesiv de fanii săi – pentru că se bucura de popularitatea unei vedete – dacă crede în existența lui Dumnezeu. În volumul ”Ecuația lui Dumnezeu” publicat de Editura Trei, nu mai puțin celebrul fizician Michio Kaku, profesor la City University din New York și coautor al Teoriei corzilor, răspunde la această întrebare, dar totodată dezvăluie și care a fost marele vis al lui Einstein, întrebarea la care a căutat un răspuns întreaga sa viață.  Mai ales în ultima parte a vieții, autorul Teoriei relativității, Albert Einstein, era frecvent întrebat care este în opinia sa sensul vieții și dacă el crede sau nu în existența unui Creator al universului. Într-o scrisoare privată scrisă chiar înainte să moară și vândută la licitație în 2018 pentru suma de 2,9 milioane de dolari, Einstein „s-a arătat disperat de ideea de a răspunde la întrebările legate de sensul vieții, dar și-a exprimat cu claritate gândirea despre Dumnezeu. După cum scria, o problemă este aceea că, de fapt, există două feluri de Dumnezeu, iar noi îi confundăm adesea pe cei doi. Mai întâi, există Dumnezeul personal, cel căruia ne rugăm, Dumnezeul din Biblie care îi nimicește pe filisteni și îi răsplătește pe credincioși. El nu credea în acel Dumnezeu. Nu credea că Dumnezeul care a creat universul se amesteca în problemele muritorilor de rând. În schimb, el credea în Dumnezeul lui Spinoza — și anume Dumnezeul ordinii într-un univers care este frumos, simplu și elegant. Universul poate să fie urât, aleatoriu, haotic, dar în schimb are o ordine ascunsă care este misterioasă și în același timp profundă”, observa Michio Kaku în cartea Ecuația lui Dumnezeu. Einstein a afirmat la un moment dat că se simte ca un copil care a pătruns într-o bibiliotecă uriașă, unde există peste tot stive de cărți ce cuprind misterele universului. Sensul existenței sale ar fi fost – credea Einstein – acela de a citi cât mai multe capitole ale acestor cărți. Fizicianul Michio Kaku comentează peste ani afirmația lui Einstein: „Totuși el a lăsat fără răspuns întrebarea: dacă universul este ca o bibliotecă imensă, există și un bibliotecar? Sau există un autor al acestor cărți?” Care a fost visul lui Einstein și la ce întrebare a căutat răspuns întreaga sa viață? Einstein nu se îndoia de existența lui Dumnezeu, deși nu avea o reprezentare strict canonică a divinității. Armonia desăvârșită a lumii, a legilor fizicii vorbeau de la sine despre existența unui Creator. Așa cum dezvăluie Michio Kaku, întrebarea care l-a preocupat și l-a motivat pe Einstein se referea nu la existența unui Creator suprem, ci dacă „a avut Dumnezeu de ales când a creat universul?”. Marele vis al lui Einstein a fost să descopere o ecuație de cel mult două rânduri – Teoria tuturor lucrurilor, pe care savantul o numea Teoria câmpului unificat – care să-i permită „să citească în mintea lui Dumnezeu”, cu alte cuvinte, să descopere rațiunile divine din spatele creației și să afle răspunsurile la toate misterele majore ale vieții. Dar acesta a fost nu numai visul lui Einstein, ci a multor altor oameni de știință, din vechime și până în zilele noastre. După cum spunea fizicianul Freeman Dyson, „drumul spre teoria câmpului unificat este presărat cu cadavrele tentativelor eșuate”. Totuși, marii oameni de știință ai momentului sunt de acord că eforturile fizicienilor converg astăzi spre o soluție.              Ecuația lui Dumnezeu – locul unde fizica se învecinează cu metafizica și religia Cu toată genialitatea sa, în căutarea Teoriei tuturor lucrurilor, Einstein nu a reușit să găsească un principiu călăuzitor. „Găsesc o mulțime de idei, dar niciun principiu călăuzitor”, observa fizicianul american Michio Kaku, cel care a revăzut în repetate rânduri calculele și însemnările lui Einstein. Celebrul fizician începuse să-și dea seama că dorința sa de a pătrunde „în mintea lui Dumnezeu” este sortită eșecului. Einstein era convins că trebuie să descopere în natură un principiu general pentru a progresa în cercetările sale și afirma: „Dumnezeu e subtil, dar nu malițios”. Michio Kaku povestește că, după eșecuri repetate, plin de amărăciune, în ultimii ani ai vieții, Einstein spunea: „M-am mai gândit și poate că, până la urmă, Dumnezeu este malițios”. În Ecuația lui Dumnezeu, Michio Kaku expune cititorilor toate încercările oamenilor de știință, de la Newton încoace, de a găsi principiul din care începe și în care se sfârșește totul. Teoria corzilor este principalul candidat în a oferi un răspuns la Ecuația lui Dumnezeu. Cu un talent absolut remarcabil de popularizare a științei, Michio Kaku scrie o poveste în care eroii principali sunt fizicieni celebri, portretizați foarte expresiv, iar intriga o reprezintă întrebările cheie ale umanității. Michio Kaku își încheie cartea citând opinia lui Stephen Hawking despre Teoria tuturor lucrurilor: „Dacă vom descoperi într-adevăr o teorie completă, ar trebui ca în timp ea să poată fi înțeleasă în principiu de toată lumea, nu doar de câțiva oameni de știință. Apoi noi, cu toții, filosofi, oameni de știință și oameni obișnuiți, ar trebui să putem lua parte la discutarea întrebării: cum se face că noi și universul existăm? Dacă găsim răspunsul la asta, ar fi triumful suprem al rațiunii umane — căci atunci vom cunoaște mintea lui Dumnezeu”.