Newsletter Agentia de carte - 10 decembrie 2019

[altmariusbook]

“”Icoana bucuria sărbătorilor”, expoziția elevilor Liceului de Arte...

---

• ”Icoana bucuria sărbătorilor”, expoziția elevilor Liceului de Arte ...
• Cele mai vândute titluri ale Grupului Editorial ALL în 2019
• ”ROMACEN – Vremea Vrăjitoarei”, teatru feminist rom la Teatrul ”And...
• Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră semnat de Dumitru Capoia...
• Premiera spectacolului ”Bunica e forță!”, la Centrul de Teatru Educ...
• Încurcături, bîlbe, hopuri și alte hîțîneli
• Expoziția ”Tonitza 70”, la Muzeul Național al Țăranului Român
• O seară cu Mircea Cărtărescu la Cafeneaua critică
• Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru cartea de poezi...

”Icoana bucuria sărbătorilor”, expoziția elevilor Liceului de Arte ... Posted: 09 Dec 2019 11:10 AM PST Joi, 12 decembrie 2019, de la ora 19.00, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român, vă invită la vernisajul expoziției ”ICOANA. BUCURIA SĂRBĂTORILOR”.  Expoziția poate fi vizitată în perioada 12 – 19 decembrie 2019. Intrarea este liberă. Cu ocazia expoziției jubiliare a Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” care împlinește 70 de ani de la înființare, elevii liceului aduc un omagiu acestui eveniment în pragul sărbătorilor de iarnă, dar și un plus de culoare, prin expoziția de icoane realizată în diferite tehnici și maniere. Atmosfera rece a iernii va fi astfel încălzită și animată, pe o perioada de o săptămână, de icoanele acestor elevi care doresc să demonstreze că arta, pe care o studiază în cadrul Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, cuprinde toate formele de expresie plastică. Foaierul Sălii „Irina Nicolau” va găzdui o lume vie a personajelor și scenelor biblice interpretate prin ochii tinerilor artiști care își doresc ca prin gestul lor să îi aducă mai aproape și mai repede pe vizitatori, în lumea magică a Crăciunului. Parteneri media ai MNȚR: Radio România, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Internațional, RFI România, Igloo, Arhitectura, Observator cultural, Infinitezimal, LiterNet.ro, Ziarul Lumina, HotNews.ro, webpr.ro, www.ordineazilei.ro, www.modernism.ro, www.matricea.ro, www.promenada-culturala.ro, www.daciccool.ro, www.getlokal.ro, www.semnebune.ro, www.cooperativatraditionala.ro, www.onlinegallery.ro, www.iqool.ro, www.gratuitor.ro, www.Financiarul.ro, www.News24.ro, Terra Magazin.   Număr de vizualizări :6http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/Zld-kEnMFas?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Cele mai vândute titluri ale Grupului Editorial ALL în 2019 Posted: 09 Dec 2019 02:58 AM PST Seria ”Pisicile războinice”, semnată de Erin Hunter, domină topul celor mai vândute titluri ale Grupului Editorial ALL şi în anul 2019. Primele zece poziţii în preferinţele cititorilor noştri sunt ocupate de cărţile pentru copii, cele de medicină, literatură şi non-ficţiune. Pisicile războinice, bestselleruri New York Times, au ajuns la volumul al XVII-lea în limba română: Puterea celor trei. Umbre adânci. Fascinantele aventuri ale clanurilor de pisici sălbatice sunt marcate de îndoială, boală şi trădare. Un apartament la Paris continuă seria thrillerelor provocatoare semnate de Guillaume Musso, numit de Le Parisien „cel mai uluitor romancier francez contemporan”. O anchetă tragică, secrete tulburătoare și o cursă contracronometru sunt doar câteva dintre ingredientele acestei povești pe care pur și simplu nu o poți lăsa din mână. Medicină internă pentru cadre medii reprezintă rodul colaborării unui prestigios colectiv de autori, medici de diferite specialităţi, a cărui coordonare a fost asigurată de medicul Corneliu Borundel. Volumul conține informaţii revizuite, adăugite şi actualizate conform ultimelor cercetări ştiinţifice întreprinse în diversele specialităţi ale medicinei interne şi expuse la un nivel elevat, dar comprehensibil. Marea carte a corpului uman îi ajută pe micii cititori să dezlege tainele corpului omenesc. Textele sunt redactate într-un mod simplu și precis, pe un ton prietenos, pe alocuri chiar ghiduș, iar ilustrațiile sunt extrem de sugestive. Cele patru postere uriașe incluse reprezintă o surpriză minunată pentru copii. 30 de femei. 30 de povești, de Cecelia Ahern, le va surprinde pe cititoare printr-un stil nou, proaspăt și accente suprarealiste. Primul volumul de proză scurtă tradus în limba română al scriitoarei irlandeze reprezintă strigătul femeilor: al femeilor care ne sunt prietene, al femeilor care ne sprijină și ne încurajează, al femeilor care ne inspiră și ne insuflă curaj. Arme, virusuri şi oţel. Soarta societăţilor umane, de Jared Diamond, culege cele mai puţin vizibile părţi ale istoriei umanităţii, expunându-le cititorului care are curiozitatea de a-şi pune întrebări la care istoria tradiţională nu oferă decât rareori şi doar întâmplător răspunsuri. Jared Diamond îl introduce pe cititor într-o lume fascinantă, în care virusurile, armele şi oţelul au constituit actorii principali în mărirea şi decăderea popoarelor lumii. Manual de medicină are la bază ediţia a 18-a a renumitului „Harrison’s Principles of Internal Medicine”, carte de referință pentru studenți și medici. Volumul este uşor de consultat și se bucură de o extraordinară popularitate, datorită formatului său color și informațiilor bine organizate în scheme, grafice, algoritmi şi tabele. Pixi Ştie-tot. Stop bullying are rolul de a-i ajuta pe copii să reacționeze corect în fața hărțuirii și să rezolve ușor conflictele. Spiridișul Pixi a revenit anul acesta cu un nou format (13 x 20 cm) pentru cunoscuta colecție Pixi Știe-tot. Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, de Stephen R. Covey, numără peste 15 milioane de exemplare vândute în întreaga lume, fiind considerată cea mai importantă carte a secolului XXI în domeniul afacerilor. Volumul este un instrument practic, care poate fi folosit cu rezultate excelente în viața de familie, în afaceri și în societate. Marea carte cu povești de noapte bună cuprinde cele mai frumoase 61 de povestioare Pixi, însoțite de ilustrații minunate. Se adresează copiilor de peste 3 ani și sunt ideale pentru un moment liniștit și cald în familie, înainte de culcare.     Număr de vizualizări :50http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/8_5KBLujEYc?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

”ROMACEN – Vremea Vrăjitoarei”, teatru feminist rom la Teatrul ”And... Posted: 09 Dec 2019 02:56 AM PST Pe 15 și 16 decembrie 2019, ora 19.00, la Teatrul ”Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, va avea loc premiera ”ROMACEN  – Vremea Vrăjitoarei”, cel mai recent spectacol Giuvlipen, în regia Tinei Turnheim, coproducție a Teatrului ”Andrei Mureșanu”. Spectacolul pornește de la textul piesei scrise de Mihaela Drăgan în timpul Rezidenței de dramaturgie de la Royal Court Theatre din Londra: 2019 Focus Europe și se folosește de principiile unei noi mișcări artistice – Roma Futurism – ale cărei baze au fost puse de artistă în 2018 la ParaSite Hong Kong. Roma Futurism explorează elemente SF în cultura romă și pune la intersecție cultura și istoria romă cu vrăjitoria și tehnologia viitorului. Noua producție continuă colaborarea artistei Mihaela Drăgan cu regizoarea Tina Turnheim cu care a lucrat în „Medea Romnja” la Theatre Aufbau Kreuzberg din Berlin. Trecutul opresiv și prezentul care perpetuează rasismul definesc o mare parte din identitatea noastră romă, dar a venit momentul să vorbim despre viitorul ultratehnologic și locul romilor în acest viitor. Spectacolul ROMACEN  – Vremea Vrăjitoarei marcheză totodată și nașterea unui nou curent artistic – Roma Futurism, care sperăm să fie preluat de cât mai mulți artiști și artiste rome cu scopul de a ne muta la următorul nivel, în care putem să ne imaginăm un viitor în care oprim ciclul istoric al opresiunilor împotriva noastră. Roma Futurism revendică figura vrăjitoarei rome, atât de streotipizată în imaginarul colectiv, iar vrăjitoria devine răspunsul nostru artistic și politic la inegalitățile sociale și la injustițiile lumii în care trăim. (Mihaela Drăgan, 2019)   După Kali Traš/ Frica neagră, spectacol realizat de Giuvlipen împreună cu Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti, teatrul rom contemporan intră încă odată într-o instituție de stat, de data aceasta cu un spectacol epic, futurist, care folosește o scenografie virtuală inovatoare și proiecții holografice.   Spectacolul ROMACEN  – Vremea Vrăjitoarei contribuie totodată, împreună cu celelalte producții ale companiei de teatru feminist rom Giuvlipen, la dezvoltarea unui Teatru Rom în Romania, prin creșterea repertoriului, creșterea vizibilității producțiilor teatrale realizate de actori, actrițe și dramaturge rome, și conectarea teatrului rom la publicul larg, prin abordarea de teme relevante pentru comunitatea romă și societatea românească în general.   Echipa artistică:   Text și concept: Mihaela Drăgan Cu: Ioana Costea, Mihaela Drăgan, Nicoleta Ghiță, Fatma Mohamed, Zita Moldovan, Anca Pitaru Scenografie virtuală: Cip Făcăeru Design interacțiuni digitale: Florin Dumitru Costume și afiș: Gabriella Spriridon Sound design: Flo Thamer Regia artistică: Tina Turnheim         Număr de vizualizări :38http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/9qRT8Xx-yN0?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră semnat de Dumitru Capoia... Posted: 09 Dec 2019 02:00 AM PST Vineri, 13 decembrie 2019, la Sala Radio, violonistul ALEXANDRU TOMESCU – care se bucură de privilegiul de a cânta  pe celebra vioară STRADIVARIUS Elder-Voicu – va interpreta, alături de ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO, Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră creat în 1957 de compozitorul român Dumitru Capoianu (1929-2012). Considerat de autor ca fiind „ieşit din credința că sunt dator viorii, pe care am profesat-o la începutul carierei mele”, concertul a fost descris de muzicologul Corina Bura ca „o muzică greu definibilă, plină de efecte, atractivă din punct de vedere violonistic, îmbinând echilibrat factura lirică şi virtuozitatea”. Dumitru Capoianu este cunoscut publicului larg prin faptul că a semnat muzica pentru „Omulețul” lui Gopo, distins cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, în același an 1957. La cererea lui Gopo, Dumitru Capoianu a folosit doar trei note în muzica sa pentru film: do, si și si bemol! Compozitorul mărturisea dificultatea ”travaliului” său: „… la trei note date așa, la un amuzament, să faci muzica unui film de 10 minute era greu, dar să continui cu aceleași trei note la încă 10-11 filme era groaznic!” Realizările muzicianului român cuprind o paleta variată de lucrări: muzică de teatru, vocală, simfonică, de cameră, partituri corale, o operetă pentru copii şi muzică de film. Evenimentul se va derula sub bagheta dirijorului de origine britanică, RUMON GAMBA – care se bucură de o frumoasă carieră artistică europeană. A fost dirijor principal şi director muzical al NorrlandsOperan – Suedia, dirijor principal al Aalborg Symfoniorkester – Danemarca și dirijor principal şi director muzical al Iceland Symphony Orchestra – Islanda. Seara de la Sala Radio cuprinde și poemul O noapte pe muntele pleșuv de Musorgski – lucrare inspirată din legendele slave referitoare la ritualurile păgâne din noaptea solstițiului de vară – și Simfonia nr. 2 – O simfonie londoneză, creație a compozitorului britanic Vaughan Williams, interpretată pentru prima oară în România.   RUMON GAMBA a colaborat cu Rotterdam Philharmonic Orchestra, Gothenburg Symphony, BBC Symphony, BBC Philharmonic, Sinfónica de Galicia la Festivalul Musika-Música din Bilbao ș.a. Interesat de muzica nouă, Rumon Gamba a dirijat prime audiţii, dintre care menţionăm premiera operei Two Boys de Nico Muhly la English National Opera, Concertul pentru violă de Brett Dean alături de BBC Symphony Orchestra, Dancer in the Dark de Poul Ruders, Blood on the Floor şi Scherzoid de Mark-Anthony Turnage. Totodată, a dirijat în premieră australiană versiunea originală a Simfoniei nr. 5 de Sibelius, alături de Queensland Symphony Orchestra. Rumon Gamba a mai dirijat The African Prophetess de Larsson Gothe, alături de Norrlands Operan şi corul operei din Cape Town în cadrul unui eveniment organizat de Royal Stockholm Philharmonic.   ALEXANDRU TOMESCU este solist concertist al Orchestrelor Radio România, din anul 2002. A obținut burse de studii în SUA şi Elveţia. Printre numeroasele competiţii naţionale şi internaţionale câştigate se numără : Concursul „Paganini“ (Genova, 1995), Concursul „Marguerite Long – Jacques Thibaud“ (Paris, 1999) şi Concursul „George Enescu“ (1999). A concertat sub bagheta unor dirijori importanţi, între care Kurt Masur şi Valery Gergiev, Vasilii Petrenko, alături de pianişti precum Valentina Lisitsa şi Eduard Kunz, în săli celebre ca Berliner Philharmoniker, Carnegie Hall, Concertgebouw, Théâtre des Champs-Élysées. Alexandru TOMESCU a câștigat – în noiembrie 2018 – pentru a treia oară, în urma concursului național, dreptul de a cânta pe vioara STRADIVARIUS Elder-Voicu pentru următorii 5 ani, până în 2023. Vioara a fost folosită timp de patru decenii de către marele violonist Ion Voicu. Turneul Internațional Stradivarius este unul dintre proiectele sale de succes, cu sute de concerte, în zeci de localităţi din ţară și străinătate, cu programe care au cuprins câteva integrale-eveniment pentru viaţa muzicală românească.   Concertele pot fi ascultate în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe Internet, pe www.radioromaniacultural.ro și www.romania-muzical.ro. Biletele la concertele Orchestrelor şi Corurilor Radio sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro şi la Casa de bilete a Sălii Radio. Pentru alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio vă rugăm să consultaţi site-ul www.orchestreradio.ro. Număr de vizualizări :35http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/xkt3x4ySe8M?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Premiera spectacolului ”Bunica e forță!”, la Centrul de Teatru Educ... Posted: 09 Dec 2019 01:30 AM PST Luni, 16 decembrie 2019, ora 19.00, Asociația Culturală REPLIKA vă invită la premiera spectacolului ”Bunica e forță!”. Spectacolul propune o incursiune tandră în istoriile personale ale celor care ne-au fost aproape în copilărie. Ale celor pe care le-am cunoscut, poate, doar din poveștile părinților. Ale celor despre care știm mult, puțin sau aproape deloc. Ale celor care au inventat pentru noi o lume în care anii se dau peste cap și ne fac, peste noapte, mari. Ale celor de care ne e uneori atât de dor încât ni le imaginăm copii ca să le avem mai mult timp cu noi. Bunica e forță! te invită să te întrebi: Când s-a născut bunica ta? Ce și-a dorit să devină când era mică? Când a zburat prima oară? Cine era bunica bunicii? Bunica a fost, și ea, nepoata cuiva?   Bunica e forță! e un spectacol dedicat tuturor femeilor din familiile noastre, despre care avem nevoie să aflăm mai multe. Ca să ne descoperim. Ca să ne cunoaștem istoria. Ca să putem povesti lumea din perspectiva celor care n-au avut prea mult timp pentru visele lor. Pentru că au avut grijă de alții. De noi.   Bunica e forță! face parte din proiectul multianual Personal/Colectiv. Proiect de artă educațională, care se desfășoară la Centrul Replika în 2019 și 2020, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.   În cadrul proiectului are loc intervenția culturală în școală – „Școala Bunicilor versus Școala Noastră”, prin care copiii de azi vor descoperi perspectiva bunicilor asupra ideii de școală și invers.  Astfel, se va încuraja colectarea de povești și întâmplări cu tema „școala din vremea bunicilor”, prin relaționarea directă dintre artiști și elevi în realizarea unor acțiuni performative   Echipa spectacolului Bunica e forță! Text: Mihaela Michailov și Ioana Petre Cu: Mihaela Radescu și Silvana Mihai Regie: Ioana Petre Scenografie: Gabi Albu Muzică: Alex Bălă Coregrafie: Paul Dunca Lighting design: Radu Apostol Durată: 50 minute Limită de vârstă: +9 Parteneri Centrul Replika: ANBPR, Asociația pentru Branding Cultural, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională Step by Step, Teatrul Mic, Centrul Național al Dansului, Asociația Red Panda, Editura Art, Atelier de Teatru, Reactor de Creaţie şi Experiment  – Cluj, ADO, Colectiv A, ARENA, Beznă Theatre.   Parteneri media: Gazeta de Artă Politică, LiterNet, tabu.ro, Sub25, Şapte Seri, Timpul Cireşelor.     INTRARE este GRATUITĂ, pe bază de rezervare, în limita locurilor disponibile.   Contact: e-mail: [e-mail] tel.: [phone] adresa: Str. Lânăriei 93-95, sector 4     Număr de vizualizări :35http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/hUJE3Ygog8U?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Încurcături, bîlbe, hopuri și alte hîțîneli Posted: 09 Dec 2019 01:08 AM PST În lumea culturii române și mai ales în ograda literară e mare debandadă. Conform legislației, artiștii au dreptul de a se reuni în sindicate sau asociații care să le protejeze drepturile, să-i sprijine, să înlesnească schimburi culturale ori să-i facă cunoscuți. Toate bune și frumoase, dar, nu știu de ce, mă lovesc deseori de o mulțime de întrebări „șmechere”, prin care, cred preopinenții, această teorie a reunirii și protecției artistice, s-ar dovedi nevalidă. „Dar cum a creat Eminescu? Cum a compus Enescu? Cum a pictat Luchian? Au avut ei nevoie de asociații? S-au descurcat singuri și au izbîndit prin valoare.” Aici sînt, de fapt, două întrebări cu final întortochiat. Nu, Eminescu nu a avut de partea lui o asociație sau o fundație, e drept. Dar a avut un cenaclu, Junimea, populat de oameni bogați și influenți, care l-au ajutat să obțină măcar cîteva posturi plătite bine sau s-au îngrijit de editarea primului volum de poezii. Enescu era dintr-o familie înstărită, nu s-a pus niciodată, la el, problema banilor. Luchian a trăit în mizerie o bună bucată de timp, pînă la moarte. În general, destinele artiștilor nu sînt unele de invidiat. Mulți au cunoscut mizeria, foamea, ignorarea, boala. Împotriva celor care cred că artistul „trebuie să sufere”, eu spun că, înainte de a fi artist, acesta e om și că, dacă ar fi fost protejat cît de cît, el ar mai putea oferi societății opere remarcabile. Poate e suficient să menționez cazul lui Vincent Van Gogh, artist (nu-i așa?) ale cărui pînze se vînd acum la prețuri amețitoare, dar care, în timpul vieții, nu a cîștigat din artă aproape nimic (singurul tablou vîndut a fost achiziționat de fratele său, Theo). Vincent a fost un om care a suferit mult, iar în lipsa sprijinului material oferit de Theo, ar fi murit mult mai devreme. Și n-ar fi lăsat în urmă 900 de pînze. Cam așa stau lucrurile. Conștiința profesională, experiența personală și gîndirea colectivă au imaginat și plănuit asociațiile profesionale ale artiștilor. Iar acest lucru nu e chiar atît de recent (sau modern) cum ar părea. Primele încercări de asociere a scriitorilor români sînt pomenite încă din 1821, 1827 sau 1831. Iar prima Societate a Scriitorilor Români se înființează în 1908. La constituirea ei au participat patruzeci și șapte de scriitori. Repet: această formă de asociere e una benefică individului, deși nu are o legătură directă, cauzală cu produsul final. Sper să fie clar. Asocierile de tot soiul sînt benefice artiștilor. Judecata de valoare asupra componenței lor nu este una operantă. Istoria literaturii române, de exemplu, cunoaște răsturnări spectaculoase. La 1900, Panait Cerna era „al doilea Eminescu”, iar spre 1940 Bacovia era o ciudățenie nedemnă de atenție. Dar atît Panait Cerna, cît și George Bacovia vor fi meritat o formă de organizare care să îi apere. Dacă este cineva interesat de felul în care scriitorii și-au protejat și legiferat interesele proprii și comune, are aici linkul: http://biblior.net/istoricul-societatilor-scriitorilor-romani/vii-p...   Între 1926 și 1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu. Se spune că aceea a fost perioada „de aur” a S.S.R. La sfîrșitul războiului, Societatea avea în componență 245 de membri. După război, odată cu schimbarea regimului politic, noua putere a urmărit să-și promoveze protejații și să-i scoată din circuitul public pe adversari. Așa că, în 1949, Decretul nr. 267 / 24 iunie 1949 al MAN decide că SSR devine Uniunea Scriitorilor din R.P.R.. Cu această ocazie s-a efectuat o epurare rapidă și drastică a „elementelor dușmănoase” și o primenire cu cadre de nădejde. A fost cea mai nefericită perioadă pentru literatură, dar și cea mai profitabilă pentru cei care s-au adaptat vremurilor noi. Spre cinstea ei, așa preluată cum a fost, și dirijată de PCR, Uniunea Scriitorilor a devenit, în deceniul nouă, cel mai puternic opozant instituțional al regimului comunist. De aceea, transformarea în USR, în 1990, a fost lină, grabnică, primită cu entuziasm. Da, dar…   După acest „dar” începe și povestea noastră. În momentul de față, USR afirmă că funcționează după Decretul nr. 267 / 24 iunie 1949, ceea ce, vă rog să mă scuzați, e o aberație. Cum nu mai există MAN, e limpede că nici legea de comasare nu mai e operantă. Iar Decretul nu a fost unul de „înființare”, ci de comasare. Asta, dacă e să fim scrofuloși la datorie. Citez din Decret: „Societatea Scriitorilor din Republica Populară Română se dizolvă, iar patrimoniul său trece asupra Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română.” Sper că ați remarcat că scrie negru pe alb: patrimoniul trece dintr-o mînă în alta, membrii, dintr-o societate, într-o uniune. Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.) este succesoarea Societății Scriitorilor Români (S.S.R.). Ultimul președinte al S.S.R. a fost Victor Eftimiu. U.S. din RPR a apărut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. și Societatea Autorilor Dramatici. Am citat chiar din site-ul USR, ca să nu avem vorbe.   O să mă întrebați de ce nu funcționează Uniunea după Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Este o lege clară, ușor de urmat, cu condiții perfect onorabile și cu un mod de aplicare democratic. Chiar, de ce? Am să încerc să dau un răspuns cît de cît coerent și, ce să-i fac, trist.   De 15 ani, USR e condusă de dl Nicolae Manolescu, un eminent critic, cu intuiții și gusturi literare deosebite. Singurul lucru în care nu excelează dl președinte e administrația. Adică plicticoșenia actelor legale, grija pentru hîrtie și forme. Democrația asta implică și un pic de formalism, care, veți vedea, e salvator. În 2016, în conflictul dintre Uniune și un grup de scriitori nemulțumiți de modul de lucru al conducerii a intervenit justiția. Așa e și normal, atunci cînd ambele părți își clamează nevinovăția sau îndreptățirea. Ei bine, cînd împricinata USR a fost solicitată în tribunal să își depună actele prin care să-și dovedească identitatea, surpriză, nu a avut ce prezenta! Nu a avut, cum s-ar zice, carte de identitate. Dl. Manolescu nu figura și nu figurează în Registrul asociațiilor și fundațiilor. De ce? Cum v-am explicat mai sus, conducerea, preocupată să se gratuleze (și financiar) reciproc, a uitat că trebuie să depună niște acte simple.   Acum, ce era de făcut? Pe rînd, mai mulți membri ai conducerii au încercat să se înscrie fraudulos ca să poată continua procesele. Doar că nu s-a putut. Că nu te poți legaliza chiar atunci cînd se pune problema legalității tale. În disperare de cauză, avocata USR (care, fie vorba între noi, a încasat peste 100.000 de euro pentru șmecheria următoare) i-a sfătuit să spună că această organizație nu ține de legea din 2000, ci de decretul din ’49. Frumoasă bîzdîganie avocățească, doar că e cu dublu tăiș. USR primește bani de la stat, iar membrii ei obțin indemnizații (de merit sau pe merit), pentru că e instituție de utilitate publică. Da, doar că, dacă funcționează după defunctul Decret, USR nu poate pretinde drepturile cuprinse în legea din 2000, decît, așa cum și insistă să afirme, prin excepție. Ca în Caragiale: …e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales cînd e republică, dreptul e sfînt: republica este garanțiunea tuturor drepturilor. Și poate că trucul ar fi mers și în justiție, așa cum a mers în Ministerul Culturii, la bancă și în toate ieșirile publice. Își poate imagina cineva că ditamai uniunea cu peste 2700 de membri nu îndeplinește condițiile minime și legale? Nu. Toți au mers pe încredere.   Repet, sperînd să vă măresc uimirea: toate astea s-au întîmplat pentru că cineva a uitat sau a fost neglijent cu niște acte formale. Desigur, ar mai fi ceva la mijloc, un mizilic personal. Actualul statut încalcă prevederile legii în vigoare. Nu au existat adunări generale, nu s-au dat publicității bilanțurile și, mai ales, s-a încălcat modul de modificare a statutului. E încurcătură la mijloc, ar zice nemuritorul Caragiale. Și iată că lucrurile încep să arate rău. De curînd, Justiția a dat o lovitură mortală actualei conduceri. Iată rezumatul sentinței în dosarul 18753/299/2017, care privea modificări acte constitutive persoane juridice înregistrare în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor a mențiunii privind faptul că petenta a fost înființată și recunoscută ca persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949: Tip solutie: Respinge cererea. Soluția pe scurt: Respinge cererea ca neîntemeiată. Cu apel în termen de 5 zile. Îi plîngeți de milă? Poate. Dar nu care cumva să credeți că această conducere nu știe ce face și nu știe ce nu a făcut. Pe alte căi, dl Varujan Vosganian a solicitat… surpriză!, înscrierea în Registru conform legii actuale. Și, poate ați ghicit, s-a respins.   Totuși, îndrăznesc să cred că cei vinovați vor plăti. Pentru că, în momentul de față, USR nu este de utilitate publică. Iar banii, ah, banii dulci de la guvern sînt în mare, mare pericol.   Florin IARU Număr de vizualizări :176http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/tKepjHfTSFk?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Expoziția ”Tonitza 70”, la Muzeul Național al Țăranului Român Posted: 08 Dec 2019 10:13 PM PST Joi, 12 decembrie 2019, de la ora 19.00, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român, vă invită la vernisajul expoziției TONITZA 70, care va avea loc la Sala Irina Nicolau. La mai bine de 70 de ani de la înființare, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București își propune să deschidă în sălile Muzeului Național al Țăranului Român din București, o expoziție cu lucrări de pictură, sculptură și grafică aparținând artiștilor care au fost profesori de specialitate ai acestei unități de învățământ, în decursul timpului. Chiar și numele liceului, primit în 1970, trimite la un mare artist și profesor: Nicolae Tonitza. Multe lucrări ale artiștilor care au predat la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” se vor regăsi pe simezele acestei expoziții. Printre artiștii – profesori se află figuri reprezentative pentru arta românească, începând cu deceniul al cincilea al secolului trecut și continuând până astăzi. Artiștii reprezentativi pentru Liceul „Nicolae Tonitza”, prezenți la această manifestare, s-au remarcat prin participări la mari expoziții în țară și în străinătate, despre opera lor s-au scris studii sau monografii, lucrările lor au intrat în muzee importante de artă contemporană. De remarcat și faptul că, în foarte mute cazuri, mulți profesori ai liceului au devenit și profesori universitari. Mulți absolvenți ai acestei școli au devenit, la rândul lor, plasticieni, iar unii chiar profesori la Liceul „Nicolae Tonitza”, asigurând continuitatea în îndrumarea elevilor în lumea artelor plastice. Expoziția care urmează să fie deschisă la Muzeul Național al Țăranului Român va oferi vizitatorilor un ansamblu de lucrări de înaltă ținută artistică ilustrând mai multe decenii de plastică bucureșteană și având ca numitor comun Liceul „Nicolae Tonitza”.   Expoziția TONITZA 70 va putea fi vizitată la Sala Irina Nicolau, până pe 19 decembrie 2019, de marți până duminică. Lunea este închis. Intrarea este liberă.     Parteneri media ai MNȚR: Radio România, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Internațional, RFI România, Igloo, Arhitectura, Observator cultural, Infinitezimal, LiterNet.ro, Ziarul Lumina, HotNews.ro, webpr.ro, www.ordineazilei.ro, www.modernism.ro, www.matricea.ro, www.promenada-culturala.ro, www.daciccool.ro, www.getlokal.ro, www.semnebune.ro, www.cooperativatraditionala.ro, www.onlinegallery.ro, www.iqool.ro, www.gratuitor.ro, www.Financiarul.ro, www.News24.ro, Terra Magazin.   Număr de vizualizări :2http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/qwDaz-d4lcY?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

O seară cu Mircea Cărtărescu la Cafeneaua critică Posted: 08 Dec 2019 09:48 PM PST Înapoi la Muzeul Naţional al Literaturii Române – MNLR, după ediţia specială consacrată expoziţiei Maitec de la Muzeul Naţional de Artă al României – MNAR, Cafeneaua critică propune o seară cu Mircea Cărtărescu, pornind de Melancolia sa (Humanitas, 2019), recent lansată, în pragul verii, la Salonul editorial Bookfest: o nouă carte de proză a celui mai apreciat scriitor român de azi, în ţară şi în străinătate. Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.   Cafeneaua critică este un proiect de dezbateri culturale pe teme de actualitate. Prima serie s-a desfăşurat în anii 1994-1998 în Cafeneaua Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Seria a doua a debutat în noiembrie 2008 la Clubul TSC şi a continuat la Clubul A, la Club Control, din nou la Club A, la POINT şi la Muzeul Naţional al Literaturii Române – MNLR. De asemenea, Cafeneaua critică organizează şi ediţii „în deplasare”, în mijlocul evenimentelor culturale pe care le dezbate.   *   Cafeneaua critică Joi, 12 decembrie 2019, orele 19.00-21.30 Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti – MNLR Str. Nicolae Creţulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei şi în spatele UNITER) Contact: 0731-00.30.22 (Andreea Drăghicescu/ MNLR); 0737-210.978 (Paul Radu/ Cafeneaua critică)   ________________   * Invitaţii „stagiunii” 2019-2020 şi participanţii la discuţii: Bogdan Ghiu, Cristina Popescu Russu, Nicolae Prelipceanu şi, prin mesaje video, Mihai Măniuţiu şi Ovidiu Şandor (despre actualitatea culturală a toamnei 2019) (ediţia a 252-a); Ion Cocora, Ioan Cristescu, Doina Papp, Ludmila Patlanjoglu, Cristina Rusiecki şi Mircea Anghelescu, Iulian Băicuş, Valentin Petculescu, Vasile Tolan (despre dramaturgia românească de Ziua ei) (ediţia a 253-a); Nora Iuga, Tiberiu Almosnino, Nicolae Prelipceanu (evocare George Almosnino) (ediţia a 254-a); Liviu Franga şi Theodor Georgescu, Tudor Dinu, Anabella Niculescu-Gorpin, Valentin Ajder (De la Aristofan la rescrierea teatrală) (ediţia a 255-a); Dana şi Stephane Maitec, Irina Ungureanu şi Iulian Băicuş, Magda Cârneci, Matei Stîrcea-Crăciun, Rodica Petre (despre expoziţia Maitec de la MNAR) (ediţia a 255-a). Număr de vizualizări :45http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/ddKNHjxG4hc?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru cartea de poezi... Posted: 08 Dec 2019 09:08 PM PST Premiile Academiei Române din acest an recompensează și un scriitor craiovean. Poetul Nicolae Coande va primi joi, 12 decembrie, Premiul „Mihai Eminescu” pentru volumul de poezie „Plagiator. 1962” (Ed. Măiastra, 2017), în cadrul şedinţei solemne a Adunării Generale a Academiei Române. Premiile Academiei Române se decernează în fiecare an la cele paisprezece secții ale sale pentru cărți apărute cu doi ani în urmă. Juriul care a decis premierea cărții lui Nicolae Coande a fost alcătuit din Eugen Simion, președintele secției de Filologie și Literatură a Academiei, Ion Pop, Ileana Mălăncioiu, Mircea Martin, Ana Blandiana, Dumitru Radu Popescu. Secţia de filologie și literatură a Academiei Române acordă următoarele premii: Bogdan Petriceicu Haşdeu, Timotei Cipariu (filologie), Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Titu Maiorescu, Lucian Blaga (literatură). Premiile Academiei Române se acordă oamenilor de ştiinţă şi litere, artiştilor români, din ţară sau din străinătate, pentru meritul de a fi contribuit, prin activitatea şi opera lor, la dezvoltarea culturii şi ştiinţei româneşti. Nicolae Coande a primit în trecut două premii ale Uniunii Scriitorilor din România pentru plachetele de poezie În margine (1995), respectiv fundătura homer (2002). A publicat până în prezent nouă cărți de poezie și alte șase de publicistică, eseistică, jurnale de călătorie. Cea mai recentă carte de poezie publicată: „Memoria unui mort este memoria mea” (Casa de Editură Max Blecher, 2019). În Craiova, organizează de zece ani „Întâlnirile SpectActor”, „Duminici de Poezie în Teatru”, „Adunarea Poeților și a SpectActorilor Craioveni”, „Clubul Dramaturgilor Craioveni”. Este redactor-coordonator al revistei „SpectActor” a T.N. Craiova (din 2006), membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Club România.   Aprecieri critice Plagiator. 1962: „Un titlu, cel puţin la prima vedere, enigmatic; ceea ce complică şi mai tare lucrurile e subtitlul, 33 de quasi sonete + un epitaf. Ca să explicăm puţin: 1962 este anul naşterii poetului. Plagiatul se ştie ce este. Şi, în viaţa publică autohtonă, dominată de plagiate & plagiatori, ignorat cu superbie. A te naşte nu-i în nici un caz un lucru original. Un lucru pe care autorul ni-l spune apăsat, fără nici o complezenţă, nici măcar în ceea ce-l priveşte (…) O structură poetică, măcar în aparenţă, înrudită cu cea a lui Caraion (să zicem, cel din volumul Cîrtiţa şi aproapele ); mizantropie cît cuprinde, deziluzionare, nu însă cinism (…) Nu e o carte consolatoare, ci una care îşi propune să trezească cititorul.” Romulus Bucur, „Cu adevărat frumuseţea nu există decît în infern”, Arca nr. 10-11-12/2017 „Tonul său aminteşte, uneori, de poezia Ozymandias a lui Shelley (sau de formula celebră a lui Foucault din Cuvintele şi lucrurile): „Vino peste noi nisipule în valuri cît un om fără cap…“ (60) Coande devine atunci un fel de Macbeth care contemplă „sfârşitul sfârşitului“, observând cum moartea creşte ca o iederă peste cavoul umanităţii care nu poate înţelege că lipsa de sens este temelia existenţei: „Life’s … a tale/ Told by an idiot …/ Signifying nothing.“ Esenţa volumului nu se ascunde în deviaţia spre eroism, în grandoare sau autoritate, ori în evidenţierea melancolică a nimicniciei şi a imposibilităţii întemeierii unui sens, ci, încă din titlu şi din prima poezie („Gesturi de curvă“), în exploatarea temei existenţialiste a autenticităţii.”   Ștefan Bolea, Surfer pe Styx, Apostrof , nr. 2/2018 „Plagiator. 1962 sugerează deja din titlul care trimite la data nașterii poetului intrarea într-un univers alterat de la origini, pe care amprenta digitală a autorului, reprodusă pe copertă (reluând gestul sfidător al avangardistului Geo Bogza din Poemul invectivă), îl „certifică” în mod ironic: un certificat de… inautenticitate! O ironie acidă colorează metaforele ori „situațiile” poetice, cu uz oximoronic de asociații („încruntata lume a mucegaiului virtuos”) și metafore prelungite în comparații extinse ad libitum ce învecinează simboluri transparente cu numitele situații poetice: e un fel de plăcere a întârzierii în imaginea cât mai cuprinzătoare în sugestiile ei, deliciu ce e și al celui care gustă, adesea cu amărăciuni, „plăcerile textului”. Ion Pop, Poezia lui Nicolae Coande, Steaua, nr. 10/2019