Radio România Muzical propune, pentru primele cinci zile din Săptămâna Patimilor (10-14 aprilie 2017) reluarea câtorva dintre ediţiile emisiunii "Muzici tradiţionale", adecvate acestor momente de linişte, introspecţie şi cercetare lăuntrică, premergătoare Luminatului Praznic al Învierii Domnului, Sfintele Paşti.
Doina - cântecul solitudinii (10-12 aprilie 2017)
Vor fi reluate, de luni până miercuri, trei dintre ediţiile dedicate doinei româneşti, care a fost teoretizată drept o specie distinctă a genului liric folcloric şi a fost inclusă de UNESCO, în anul 2009, în patrimoniul imaterial al umanităţii. Doina românească are capacitatea de a sintetiza sentimente şi trăiri umane, originale şi unice, cântate vocal sau instrumental, fiind cândva răspândită pe un areal care cuprindea Maramureşul, Oaşul, Lăpuşul, Năsăudul, Bucovina, zona Carpaţilor de Curbură, Oltenia şi Gorjul. Doinele româneşti, vocale sau instrumentale, sunt compuse pe baza unor structuri melodice şi ritmice de tip melopeic, improvizatoric şi evoluează în mişcări lente şi într-un ritm specific, numit parlando rubato. Formele arhitectonice, libere, sunt încadrabile într-o schemă tripartită, general valabilă, cu mici variaţii, pentru toate doinele: o introducere sub forma unei interjecţii anacruzice cu sens melodic ascendent, urmată de strofa melodică propriu-zisă şi de o încheiere bazată pe un recitativ descendent. Această structură este apoi ornamentată: prin aşa-numitele "noduri" sau "lovituri de glotă" (în cazul "horiei lungi" din Lăpuş, Oaş şi Maramureş), prin pasajele bogat ornamentate şi volutele melodice repetitive (la doinele din Năsăud şi Bucovina) sau este "colorată" prin emisia vocală specifică, la doinele din Oltenia. Azi, însă, interpreţii genuini ai doinei au mai rămas doar câţiva. Iar doinele autentice (iar nu cele "cosmetizate", "estetizate", "prelucrate", "prescurtate" şi prezentate scenic pe la concursuri şi festivaluri!) s-au retras în "cuminţenia" şi în "liniştea" arhivelor, de unde etnomuzicologii le mai scot, din când în când, spre a le aduce în atenţia celor care apreciază, cu adevărat, muzica de înaltă calitate.
Vocile sacrului. Cântări romano-catolice de tradiţie orală (13 aprilie 2017)
Ziua de joi este dedicată "Vocilor sacrului", cuprinzând "Cântări romano-catolice de tradiţie orală", o ediţie care a fost difuzată în 15 martie 2016, atunci când au fost prezentate câteva dintre cântările de acest gen practicate în spaţiul catolic. Perioada aşteptării Sfintelor Paşti este marcată, în cadrul Bisericii Romano-Catolice, de slujbe adecvate, în cadrul cărora cântările liturgice se îmbină cu piese care derivă din pietatea populară. Vom asculta "voci ale sacrului" cântate de oameni simpli sau de interpreţi profesionişti, în stiluri diferite, din spaţii geografice concentrate, în special, în zone din Mediterana şi Europa Centrală: Sardinia, nordul Italiei şi sudul Elveţiei. Vom poposi mai întâi în Sardinia, acolo unde interpretarea cântecelor liturgice populare polifonice este legată şi de ritualurile religioase desfăşurate în Săptămâna Sfântă. Remarcăm mai ales construcţiile sonore în registre ample, armonico-polifonice, evidenţiate prin căutarea unei calităţi deosebite a vocilor şi a unui consens interpretativ atent studiat, în cadrul stilului propriu Sardiniei, numit cantu a tenore. Vom călători apoi în Val deiMòcheni (provincia Trento, nordul Italiei), o regiune unde trăieşte o comunitate de origine germanică, vorbitoarea unui dialect ancestral şi păstrătoarea unor tradiţii şi obiceiuri care coboară până în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Repertoriul liturgic popular, foarte interesant, este structurat pe un stil care valorifică melodiile prin armonizări simple, omofone, la două sau la trei voci. Vom mai rămâne în spaţiul nordic italian pentru a evidenţia tradiţia muzicală din Val di Fassa, remarcând raportul dintre oralitate şi sursele livreşti, care exprimă, de asemenea, certitudinea şi forţa unei deveniri dinamice. În finalul ediţiei ne vom afla în cantonul Ticino din Elveţia italiană şi vom asculta cântarea liturgică "Magnificat", intonată prin structuri melodico-ritmice simple, aproape recitative.
Vocile sacrului. Cântări bizantine din Săptămâna Patimilor (14 aprilie 2017)
S-a spus, nu fără temei, că Postul cel Mare constituie călătoria duhovnicească a Bisericii şi credincioşilor către Paşti. Imnografia acestei perioade exprimă pogorârea la iad a Mântuitorului, ca început al Învierii şi ca temei al mântuirii omului, împlinind în lume o lucrare care exprimă un evident caracter cosmic. În acest context considerăm că este potrivit să vă oferim (în reluare) o ediţie care a difuzată iniţial în 30 aprilie 2016, reunind câteva dintre cântările liturgice bizantine care împodobesc, în aceste zile, slujbele bisericeşti ortodoxe. După cele şase săptămâni ale Postului Mare, după Duminica Floriilor, numită şi Intrarea Domnului în Ierusalim, a urmat Săptămâna Patimilor, cu Deniile din fiecare seară, care au culminat cu Denia celor 12 Evanghelii (din Sfânta şi Marea Joi) şi cuDenia Prohodului Domnului, din Sfânta şi Marea Vineri. "În mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preaslăvind." În Sfânta şi Marea Vineri, seara, se săvârşeşte, în bisericile ortodoxe, Denia Prohodului Domnului, care simbolizează îngroparea dumnezeiască şi trupească a Mântuitorului Hristos. Cântările Prohodului sunt în număr de trei şi se cântă în stil antifonic, de două sau mai multe grupuri de psalţi; fiecare cântare se compune din mai multe tropare, precedate de câte un stih (sau vers) din Psalmi, care se interpretează în stilul recitativ. Prima şi a doua sunt compuse în ehul întâi plagal iar a treia în ehul al treilea. Cea dintâi traducere românească a cântărilor Prohodului o datorăm psaltului, compozitorului şi profesorului de muzică bisericească Macarie Ieromonahul, la începutul veacului al XIX-lea, care a împlinit astfel o necesitate liturgică a Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul aceleiaşi ediţii, vom asculta, aşadar, cântări în limba română şi în limba greacă, de la Denia din Sfânta şi Marea Joi şi de la Denia Prohodului Domnului, interpretate de Grupul psaltic "Nectarie Protopsaltul", din Bucureşti şi de Corul Bizantin Grec. Cele două variante interpretative (greacă şi română) ne vor permite să sesizăm filiaţia comună a textelor muzicale, care sunt bazate pe formule melodice şi cadenţiale fixe, repetitive, determinate, la rândul lor (şi într-un mod esenţial) de concizia și formele poetice ale textului grecesc, dar şi de respectarea structurilor muzicale originale, în condiţiile adaptării lor în limba română.
Vă invit, aşadar, să redescoperim, împreună, câteva dintre sonorităţile propuse în anii precedenţi la "Muzici tradiţionale", de luni până vineri (10-14 aprilie 2017), de la ora 18.30, transmise în FM la Radio România Muzical sau pe site-ul www.romania-muzical.ro, într-o suită de ediţii speciale, cuprinzând doine româneşti, cântări romano-catolice şi cântări bizantine din Săptămâna Patimilor Domnului. Vă doresc tuturor să vă bucuraţi de Învierea Domnului, cu pace şi cu lumină în suflete!
etnomuzicolog
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius