Muzeul Literaturii s-a mutat în noul sediu

[altmarius]

Actualitate socială

http://ziarullumina.ro/muzeul-literaturii-s-a-mutat-in-noul-sediu-1...

 

Tudor Călin Zarojanu, 23 Martie 2017

În urmă cu două zile, la echinocțiul de primăvară (primăvara literaturii!) și totodată în Ziua Internațională a Poeziei, Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) și-a inaugurat expoziția de bază din noul sediu, care – o spun de la bun început – este superb!

În urmă cu aproape trei ani, Muzeul Literaturii era evacuat din bine cunoscutul lui sediu de pe bulevardul Dacia din Capitală, după ce clădirea a fost retrocedată, iar proprietarul a somat instituția să se mute. Colecțiile, extrem de valoroase, au fost mutate provizoriu în Casa Presei, dar nimeni nu știa cât va dura acest provizorat… Ei, bine, în 21 martie, la echinocțiul de primăvară (primăvara literaturii!) și totodată în Ziua Internațională a Poeziei, MNLR și-a inaugurat expoziția de bază din noul sediu, care – o spun de la bun început – este superb!

Clădirea oferită de Primăria Bucureștiului este în sine o mică bijuterie arhitectonică, pe patru nivele, de la subsol la mansardă, cu scară principală și una de serviciu, cu multe camere, niciuna foarte mare, dar constituind împreună un univers aproape labirintic prin care te poți plimba în voie, destule încăperi având câte două intrări – ca și casa însăși, care beneficiază în spate de o curte umbrită de pomi. Interiorul este luminos, grație atât ferestrelor, cât și savantelor soluții de iluminat care au fost incluse în proiectul de restaurare. Proiect dominat, în general, de numeroase idei originale de expunere a documentelor și a celorlalte obiecte de patrimoniu. În mod remarcabil, aceste rezolvări, adevărate opere de artă bazate pe tehnica modernă, „rimează” foarte bine cu piesele de mobilier vechi și antichitățile plasate ici-colo, într-o inedită armonie. O casetă de bijuterii, un perete semicircular în care firide rotunde, luminate din spate, lasă vederii citate sau vechi fotografii, proiecții pe „fum”, un tablou de Băncilă, un alt perete semicircular, de data asta cu inserturi dreptunghiulare, un vechi lampadar și un radio cu pick-up, un armoniu, o splendidă sobă de teracotă și o magnifică ferecătură metalică de carte, delicata „țesătură” a balustradei scării, manuscrise de la Mihai Eminescu la Ion Stratan… și să nu uit numeroasele sculpturi moderne, prezente în mai tot locul!

Mai trebuie spus că sediul MNLR – neapărat să-l vizitați! – se află pe strada Nicolae Crețulescu la nr. 8 (vechiul sediu era Casa Scarlat Kretzulescu! destin sau cum?) în spatele Bisericii Albe, vecin cu sediul UNITER și înconjurat, la mici distanțe, de casele în care au trăit și au creat o serie de mari scriitori, de la Geo Bogza la Nichita Stănescu. Un spațiu, așadar, încărcat de istorie a literaturii!

Dar, la urma urmei, despre ce vorbim? Despre un muzeu din cele 32 bucureștene și peste 700 din România? Da și nu. Pentru că numai vreo patru state europene au un muzeu național al literaturii! Dar importanța MNLR nu stă atât în raritatea sa, cât în valoarea exponatelor (79 autori, 144 manuscrise, 1.057 de pagini scanate), care fac parte din patrimoniul național, din istoria culturii române și din istoria României la modul cel mai general. Impor­tanța acestui muzeu înființat de Perpessicius (Dumitru S. Panaitescu) rezidă în istoria sa de 60 de ani, în care a organizat și a găzduit nenumărate evenimente memorabile, dar e dată și de locul pe care scrisul îl ocupă în cultura română. Și am spus „scris” pentru că în colecțiile MNLR nu se află doar autori de beletristică, ci și filosofi, gazetari, eseiști, traducători sau… matematicieni!

Lansarea de la echinocțiul de primvară a reușit să stârnească interesul mai tuturor televiziunilor! Mai rar mi-a fost dat să văd atâta presă la un eveniment cultural!

Au vorbit directorul MNLR, Ioan Cristescu (care şi-a legat definitiv numele, pe merit, de noua imagine a muzeului), academicienii Răzvan Theodorescu și Eugen Simion, ministrul culturii, Ionuț Vulpescu, și primarul general al Capitalei, Gabriela Firea. Prezente au fost și multe alte personalități, precum Lucia Hossu Longin sau scriitorii Lucian Vasilescu, Ioan Groșan, Dan Mircea Cipariu. A fost un eveniment desfășurat într-o atmosferă destinsă, plăcută, iar după discursurile care nu au depășit 20 de minute (!), toată lumea s-a plimbat în voie prin toată clădirea. Și chiar nu-ți mai venea să pleci!