Municipiul Targu Mures - prezentare

[Tîrgu Mureș]

Amplasare, accesibilitate

Având o populaţie de 144.806 locuitori, municipiul Tîrgu Mureş este reşedinţa judeţului Mureş. Judeţul Mureş face parte din Regiunea de dezvoltare „Centru”, alături de judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita şi Sibiu. Regiunea de dezvoltare „Centru” este aşezată, aşa cum sugerează şi numele, în zona centrală a României, înregistrându-se distanţe aproximativ egale din zona ei centrală până în punctele de trecere a frontierelor.

Poziţionarea geostrategică centrală, cu acces la drumul european E60, la reţeaua de căi ferate, existenţa aeroportului de importanta transnaţională “TRANSILVANIA” si situarea în punctul de conexiune al viitoarelor autostrăzi - perspectiva autostrăzii Transilvania si Tîrgu Mureş – Iaşi - conferă municipiului Tîrgu Mureş importante atuuri pentru manifestarea vocaţiei naţionale si internaţionale.

Zona în care este amplasat oraşul este una dintre zonele cu cea mai slabă activitate seismică raportată la nivel naţional, fiind de preferat pentru amplasarea unor activităţi ce necesită un grad ridicat de protecţie faţă de riscul seismic.

Zona Metropolitană Tîrgu Mureş

 
Municipiul Tîrgu Mureş, împreună cu zona sa periurbană, totalizează o populaţie de cca 215.ooo locuitori. Zona periurbană cuprinde oraşul Ungheni şi 13 comune, întinzându-se pe o suprafaţă de aproximativ 678,40 de km², limitrofă municipiului Tîrgu Mureş. 
Interdependenţa dintre municipiul Tîrgu Mureş şi zona periurbană se manifestă în primul rând prin fluxul de forţă de muncă, care se deplasează dinspre zona rurală spre zona urbană.  În ultimii ani însă, datorită dezvoltării activităţilor industriale în zona periurbană, a apărut un nou sens al deplasării forţei de muncă, şi anume dinspre municipiu spre noile zone din interes din periurban.

 

Scurt istoric

 

Teritoriul de azi a municipiului a constituit din vechi timpuri un leagăn de străveche civilizaţie umană, pe care s-au descoperit numeroase dovezi materiale ce atestă vechimea, permanenţa şi continuitatea de viaţă istorică, începând cu epoca neolitică, până în perioada feudală timpurie (sec. IX-X1V), când se fac cunoscute primele menţiuni documentare a localităţii.

Aşa cum îi zice şi numele, Muncipiul Tîrgu Mureş s-a dezvoltat ca un târg, această caracteristică fiind determinată de amplasarea oraşului la intersecţia unor importante trasee comerciale. În prima jumătate a secolului XVI se remarcă între oraşele înfloritoare din Transilvania ca un important centru al producţiei meşteşugăreşti şi al schimburilor comerciale. 
Ca o aducere aminte a istoriei zbuciumate pe care a traversat-o oraşul şi a luptei locuitorilor săi de a se apăra, avem astăzi în centrul urbei Cetatea Medievală care a evoluat de la primele fortificaţii de secol XV, fiind întărită în timpul voievodului Stefan Bathory (1492) şi apoi reconstruită în forma actuală între anii 1603-1653.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, Transilvania intră sub stăpânirea Austriei, eveniment care generează pentru o lungă perioadă de timp implicaţii deosebite în viaţa economico-socială a oraşul Tîrgu-Mureş. În această perioadă se dezvoltă barocul transilvănean, când se realizează lăcaşuri de cult, clădiri de interes comun, case nobiliare, cazarma din incinta cetăţii etc. ce au rămas ca zestre a patrimoniului arhitectural din zona centrală a urbei de astăzi.

După anul 1850  se trece la o nouă perioadă, de făurire a oraşului modern, ea fiind facilitată, în primul rând, de pătrunderea economiei capitaliste, prin construirea a tot mai multe unităţi industriale, cu deosebire cele legate de ramura alimentară, prelucrării lemnului şi materialelor de construcţii. În această perioadă amintim  doi primari cu o contribuţie semnificativă  la dezvoltarea oraşului în această perioadă: Bernády György  - primar între anii 1900–1912 şi 1926–1929, şi Emil Dandea - primar între anii 1922–1926 şi 1934–1937, consideraţi iniţiatori ai modernizări oraşului pentru aportul pe care l-au adus în dezvoltarea infrastructurii şi dotării cu utilităţi, construirea de clădiri reprezentative, dintre care sediul actual al primăriei.

În intervalul 1918-1944 industrializarea oraşului cunoaşte o dezvoltare semnificativă, mult mai puternică decât cea din alte oraşe ale României, în special datorită folosirii gazului metan drept combustibil şi materie primă pentru diverse activităţi industriale.

Schimbarea regimului după evenimentele din 23 august 1944 atrage după sine modificări în toate domeniile vieţii din România. În plan economic au avut loc schimbări profunde, mai ales după naţionalizarea din 11 iunie 1948, economia trecând pentru o lungă perioadă de timp de la o economia de piaţă la o economie centralizată. Economia, industria, comerţul au fost reorganizate pe baze socialiste. Noul regim a considerat de maximă importanţă pentru România dezvoltarea sectorului industrial, în acest sens fiind întreprinse măsuri prin care vechile capacităţi industriale au fost sporite, concomitent cu dezvoltarea unor noi sectoare industriale. Astfel, principalii operatori economici care funcţionau în 1990 îşi desfăşurau activitatea în următoarele sectoare industriale: industria chimică şi de medicamente, industria constructoare de maşini şi echipamente electrotehnice, construcţii şi materiale de construcţii, industria de prelucrare a lemnului, industria textilă de confecţii şi pielărie, industria alimentară.