Folosirea noilor media a făcut posibilă o nouă formă de lucru, denumită în engleză multitasking, adică împlinirea în paralel a mai multor activităţi. De exemplu, dăm telefoane în timp ce tastăm pe calculator, navigăm pe Internet, ne verificăm mailurile, ne uităm la fotografii, retuşăm imagini şi sunete etc.; sau facem tot felul de alte activităţi în timp ce telefonăm. Calculatorul însuşi, prin polivalenţa sa şi prin faptul că include mai multe media, nu doar că se pretează la împlinirea în paralel a mai multor activităţi, ci şi o favorizează. Intr-un anume fel, el este chiar conceput pentru lucrul acesta, de vreme ce oferă posibilitatea de a avea pe ecran multe elemente eterogene.
Creierul uman este într-adevăr adaptat într-o anumită măsură pentru împlinirea în mod simultan a mai multor acţiuni (de exemplu, în timp ce mergem, putem să ţinem în mână o carte, putem să citim, putem să dăm paginile); dar este vorba aici de acţiuni coordonate, în timp ce acest multitasking favorizat de noile media este eteroclit.
Atunci când, în acest din urmă caz, se asociază două activităţi, în mod inevitabil această cuplare a lor le este dăunătoare. Operatorul nu este pe de-a-ntregul atent nici la una, nici la cealaltă, iar operarea lor simultană sporeşte stresul şi oboseala.
Când acest multitasking implică un interlocutor, apar probleme de natură umană: se perturbă relaţiile, cu atât mai mult cu cât persoana cu care comunicăm nu este fizic prezentă. Dacă ea ar fi fost de faţă, nu ne-am fi permis să lucrăm la calculator, să ne uităm pe Internet sau să răspundem la SMS-uri în acelaşi timp în care vorbim cu ea, pentru că am fi ofensat-o prin lipsa noastră de politeţe. Credem însă că, ascunşi cum suntem în biroul sau apartamentul nostru şi nevăzuţi, interlocutorul nostru nu ştie ce facem. Dar de fapt e foarte uşor să-ţi dai seama că ai de-a face cu cineva care face şi altceva decât să vorbească cu tine, după tonul său distant şi absent, după faptul că ne cere des să repetăm anumite cuvinte sau fraze (sau după faptul că el însuşi repetă întrebările noastre), după răspunsurile sale întârziate şi cu sincope. Din perspectiva valorilor creştine sau pur şi simplu umane, această practică nu poate fi privită decât ca o lipsă de respect, de atenţie şi de preţuire faţă de interlocutor, iar faptul că el înţelege sau resimte lucrul acesta nu poate decât să-i schimbe în rău sentimentele faţă de cel cu care comunică.
Implinirea simultană a mai multor activităţi nu aparţine doar domeniului profesional; ea priveşte, în cazul adulţilor, şi activităţile din timpul liber, unde riscurile profesionale sunt, e drept, mai mici, dar consecinţele asupra calităţii relaţiilor umane sunt tot atât de dăunătoare.
Acest multitasking afectează de asemenea activităţile şcolare ale elevilor si adolescenţilor, care îsi fac temele ascultând muzică la căşti, ori cu televizorul în faţă, sau undeva, în fundal, sau primesc şi răspund la SMS-uri, sau iau parte la chatt-uri pe calculator sau pe smartphone...
Unii autori au afirmat că împlinirea simultană a mai multor activităţi dezvoltă o nouă abilitate, dar aceasta este superficială şi aduce prejudicii realizării serioase a fiecărei activităţi în parte, şi, în general, reflecţiei de profunzime. Jordan Grafman, directorul secţiei de neuroştiinţe de la Institutul naţional american de tulburări si atacuri ne- urologice, constată că: „cu cât practicaţi mai mult multi- tasking-ul, cu atât gândiţi mai puţin profund, cu atât mai puţin sunteţi capabili să trataţi o problemă şi să o rezolvaţi printr-un raţionament”.
Efectele negative ale multitasking-ului asupra performantelor intelectuale ale celor care îl practica sunt subliniate de Michel Dcsmurget: „O bună parte din resursele cerebrale sunt absorbite de gestionarea acestui proces de multitasking,, şi nu de împlinirea sarcinii. Un studiu de neuro-imagistică a subliniat că mecanismele de învăţare şi de memorie sunt alterate la cel mai de bază nivel neuronal, atunci când subiectul trebuie să jongleze cu două sarcini simple. Pe plan comportamental, cei care practică multitasking-ul dezvoltă, pe termen lung, tulburări serioase de atenţie, de concentrare, şi, în mod cu totul neaşteptat, o capacitate redusă de a jongla cu mai multe sarcini cognitive. Cercetări specifice au demonstrat că realizarea temelor de şcoală este în mare parte degradată, atât în ceea ce priveşte timpul acordat, cât şi în ceea ce priveşte gradul de exactitate, la elevii de 14 ani care îsi făceau temele pe fundalul unui televizor deschis.”
Cel mai adesea, cei care practică multitasking-ul o fac cu scopul de a câştiga timp, sau cel puţin aceasta este impresia lor. Dar este o simplă iluzie. Câştigul de timp pe care contează este nu doar nul, ci şi negativ. Motivul este că simultaneitatea sarcinilor este doar aparentă; în realitate, „tot ce creierul ştie să facă într-o astfel de situaţie [mai multe sarcini de realizat simultan] este să treacă de la o activitate la alta în mod secvenţial”, însă „fiecare tranziţie costă erori şi timp”. Roberto Casaţi constată şi că: „Trecerea continuă de Ia o sarcină la alta comportă pierderi de timp, care, oricât de mici ar fi, sfârşesc prin a se acumula şi a eroda timpul consacrat fiecăreia din aceste multiple activităţi.”
Jean-Claude Larchet
CAPTIVI ÎN INTERNET, EDITURA SOPHIA
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius