Mormantul lui Hristos, izvorul invierii noastre

[altmariustotal ortodox]

Iubitorului si cinstitorului de Hristos cler, vietuitorilor sfintelor manastiri si tuturor evlaviosilor drept-credinciosi crestini, Har, indurare, pace si bucurie de la Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce a inviat din morti, biruind puterea si tirania mortii, iar de la noi, vrednica si de netagaduit marturie

Hristos a Inviat !
Taina invierii Domnului din morti ne intampina si in acest an, dupa zile indelungate de iarna cu frig, multe dintre ele lipsite de soare si lumina, sa ne dea curajul intaririi in credinta, care mai mult ca niciodata se cere marturisita si traita, "spre dobandirea vietii de acum si a celei ce va sa vina“ (I Tim. 4, 8).

Pastele cel nou pe care-l traim si ne bucuram de taina Invierii Domnului din morti ne aduna pe toti cei iubitori de Dumnezeu in bisericile Lui, unde ne intampina vestirea ingerului care a coborat din cer la mormantul cel datator de viata, spunandu-ne: "Hristos a inviat! Veniti de vedeti locul de ingropare, nu este aici, ci a inviat precum a zis mai inainte, mergeti si vestiti tuturor ca a inviat din morti!“ (Matei 28, 6-7).

Dupa saptamana cea mare a Sfintelor Patimi, in care omenirea a trait cea mai dramatica si sangeroasa fapta pe care a savarsit-o, tradand si condamnand la moarte pe Dumnezeu-Omul venit pentru mantuirea (salvarea) ei, ne-a rasarit in ziua Invierii bucuria cea mare, pentru ca Domnul a inviat, biruind puterea raului si a mortii.

In acest tainic si unic eveniment minunat, sa luam ca marturie de netagaduit a Invierii mormantul lui Hristos cel plin de viata, care si astazi, ca si atunci, in Ierusalim, marturiseste prin lumina si bucurie Invierea lui Hristos si viata cea vesnica a tuturor celor ce cred in El.

Din viata si experienta noastra zilnica, toti stim ca mormantul este o marturie inatacabila despre plecarea unui semen dintre noi, o certitudine irevocabila legata de calatoria fiecarui om in aceasta lume; dincolo de mormant, credinta si speranta deschid calea spre vesnicie, aceasta fiind posibila numai prin Invierea lui Iisus Hristos.
Sfintele Evanghelii prezinta taina mormantului lui Hristos ca marturie evidenta, clara, palpabila si de nezdruncinat a biruintei invierii Lui.

Dupa moartea Sa pe cruce, Iosif si Nicodim implinesc ritualul asezarii Domnului intr-un mormant nou, care se afla aproape de Golgota, intr-o gradina in afara Ierusalimului, martore ale ingroparii Lui fiind sfintele femei patrunse de durerea mortii Celui nevinovat. Fapta lui Iosif si Nicodim arata ca niciun om nu este exclus de la inviere si viata, pentru ca unul era membru al Sinedriului, celalalt fariseu, insa in taina se atasasera de Domnul, savarsind si slujind taina mormantului, cu speranta invierii.

Mormantul in care a fost asezat Domnul se afla intr-o gradina si era nou; acest fapt nu este lipsit de semnificatie, deoarece in gradina raiului a cazut primul om, neascultand de Dumnezeu, prin el venind in lume suferinta si moartea; Iisus Mantuitorul, inviind in gradina de pe Golgota, ne va darui putinta de a reintra in rai (paradis), pe care l-am pierdut.

Dupa ingroparea Lui, mormantul este pazit de cei ce voiau sa-L dea uitarii, crezand ca totul s-a terminat cu moartea si ingroparea Lui. De cate ori vor incerca dusmanii Lui, de-a lungul istoriei, sa lupte impotriva Adevarului, sa astupe gura slujitorilor Lui, sa nimiceasca lucrarea Bisericii. Stradania lor va fi zadarnica insa, ca si a celor care au pecetluit mormantul. Fapta lor s-a intors impotriva lor, ostasii care strajuiau mormantul au vazut Invierea, fiind primii care au marturisit minunea, rasturnand si rusinand minciuna si neadevarul.

In dimineata Invierii, mormantul cel purtator de viata, foarte aproape de cetate, era gol, impreuna cu giulgiurile cu care fusese infasurat trupul Lui, care marturiseau ca Domnul a inviat din morti. Nimeni dintre dusmanii Lui n-au contestat ca mormantul era gol, evidenta era de netagaduit.

Mormantul gol, prezent pana astazi, ne marturiseste despre Inviere, ca eveniment istoric petrecut si care pana la sfarsitul veacurilor ne va chema sa traim noua realitate: asa cum Hristos a inviat, fiind inceputul invierii celor adormiti, lasand in urma Sa un mormant gol, in acelasi fel vor invia si cei adormiti si ei vor parasi mormintele lor. "Insusi Domnul, intru porunca, Se va cobori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai“ (I Tesal. 4, 16).

Drept-credinciosi crestini,
Invierea Mantuitorului Iisus Hristos o marturiseste mormantul Lui aflat in Biserica Invierii din cetatea Ierusalimului, dar si cei care L-au urmat si au crezut in El si L-au intampinat dupa Inviere. Prin marturia lor credem si noi in Inviere si marturisim in aceste zile sfinte ca El a inviat din mormantul cel plin de lumina si slava, aducandu-ne bucuria cea mare a vietii vesnice. Sf. Maxim Marturisitorul (580-662) ne arata intelesul tainic al mormantului, spunand ca "mormantul si crucea Domnului sunt nedespartite, fiindca prin acestea cunoastem pe Iisus (Cuvantul), caci fara acestea intelegerea Lui mai presus de cuvinte ne ramane necuprinsa“ (Filocalia, vol. 2, p. 166, Bucuresti, 1993).

Sarbatoarea Sfintelor Pasti urmeaza unei perioade de pocainta a Postului Mare, prilej de cercetare a propriei vieti, de cugetare si problematizare a scopului vietii noastre. Fiecare este chemat astazi sa descopere puterea Invierii si a iertarii, sa traiasca crestineste prin ascultare de Biserica Celui ce a inviat din morti si prin implinirea binelui, de care este mare nevoie.

In cei douazeci de ani de libertate, nu ne-am descoperit ca slujitori ai binelui si dreptatii, ci, din nefericire, constatam mereu multa indaratnicie la cuvantul si chemarea Mantuitorului Hristos, nerecunostinta si neimplicare in a implini binele. Lipsa responsabilitatii si asumarii este mereu prezenta. Profitul fara munca cinstita si inselaciunea ne dezumanizeaza zilnic.

De aceea, sfanta zi a Invierii Domnului care ne intampina astazi trebuie sa ne dea puterea de a fi purtatori de lumina si de bucurii. "Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii!“ (Efes. 5, 8). Ori de cate ori ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, gustam din izvorul cel de viata, spre viata, din lumina Lui devenim purtatori de lumina, intr-o lume in care intunericul, minciuna, calomnia, rautatea si necredinta sunt dominante.

Intoarceti-va catre viata, parasiti calea mortii, fiti iubitori de cel in suferinta, ajutati-l, incurajati-l, calauziti-l pe calea Invierii si a vietii!

Invierea Domnului este sensul si existenta Bisericii. Fara Inviere totul este absurd si fara sens. "Impotriva adevarului nu avem nicio putere“ (2 Cor. 13, 8). El biruieste, si cei ce marturisesc adevarul si Invierea umbla in lumina, fiind biruitorii mortii si intunericului. "Cei care neaga invierea lupta impotriva Bisericii si crucii lui Hristos, avand ca sfarsit apropiat pieirea“ (Fil. 3, 20). Noi, cei ce-L urmam si la taina Invierii Lui participam, "asteptam sa intram in cetatea cea din ceruri, noul Ierusalim, unde ne asteapta Cel ce a biruit moartea, fiind Domnul domnilor“ (Apoc. 3,12).

Ziua Invierii este ziua biruintei lui Hristos si a noastra, a celor ce suntem chemati sa mergem la mormantul Lui cel purtator de viata, ca raiul infrumusetat, si, primind lumina, sa o daruim celor din umbra si intuneric, fiind purtatori de lumina si mare bucurie.

Incredintati de puterea Invierii, sa ne mangaiem iertandu-ne unul altuia, sa mergem spre o viata noua plina de lucrarea si puterea Luminii care a stralucit din mormant. In aceste zile de bucurie a biruintei, a curajului si reinvierii in credinta, sa ne marturisim credinta cu salutul nadejdii,

Hristos a inviat !

Catre Mantuitorul Iisus Cel mort si inviat mereu pururea rugator pentru voi toti,
† CORNELIU,
EPISCOPUL HUSILOR