MOMENT POETIC

[judit ionescu]

 

HANUL CU RANDUNICI
de Ion Pillat

Colo-n umbra nucului
Sta din vremea turcului,
Leaganul urzicilor,
Hanul randunicilor.
Han vestit la drum de tara, han cu strasina afara,
Vechi de cand e lumea — spun
Carausii cu chervanul cari pe vremi isi lasau banul
Pe-o bardaca de vin bun.
Stai de-acum cu muschi pe sita, cu pridvorul prins de vita,
Cu paianjeni in garlici.
Intra slobod, ies pe usa, ca o raza jucausa,
Miile de randunici.
Te-a uitat de-o viata drumul, nu mai suie seara fumul
Hornului pe-ntins hotar,
Carele n-o sa le cearna, cum vin grele din povarna,
Primitorul tau umbrar.
Surugiii de-a calare n-o sa-ti bea in drumul mare
Tuica de-aur si nicicand
Pe haiducii lati in spete, lautari pe indelete,
N-o sa-i mai auzi cantand.
Han uitat la drum de tara, han cu strasina afara,
Han pustiu sl parasit,
Daca nimeni nu coboara, in cerdacul de-odinioara —
Eu la tine am venit
Ca sa-mi fii, han vechi, tovaras, ca s-adorm la vatra iarasi,
Sa ma scol in zori aici...



Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind sa zboare
Pana-n suflet randunici.

[Angela Rahovan]

Versurile sprințare, ascunzând o undă melancolică, parcă te duc cu amintirea la picturile lui Theodor Aman și Nicolae Grigorescu, la pitorescul hanurilor de odinioară, popas de odihnă și adăstare pentru cărăușii și călătorii din alte vremi. Hanul vesel și primitor, cu umbră deasă și zbor de rândunici, cu vinul rece și țuica galben-aurie parcă devine un simbol al marginilor de drum de altădată. O atmosferă tristă îmbracă versurile despre hanul părăsit.
Mulțumesc pentru aduceri aminte. O să mă duc să vizitez Hanul lui Manuc, acum când am auzit că s-a redeschis, măcar să reînvii atmosfera.