Mică geografie a Daciei, Moldaviei și a Țării Românești, Iași, 1838

[altmariusbook]

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/01/14/mica-geografie...

”Mică geografie a Daciei, Moldaviei și a Țerii Românești. Prelucrată de Pitariu V. Popescu-Scriban, elev al Academiei Mihăilene. Eșii, în Tipografia Albinei. 1838.”

” Geografia Moldaviei în general

Numirea

Numele de Moldavia seau Moldova îl are țara de la o apă de asăminea numire și aceasta de la o cetate a Dacilor numită Moli-Dava adică Cetatea de Molis, pentru că Dava în limba Dacilor să vede a fi însămnat cetate. Vechii Romani o numea și pre aceasta țară o parte din Dacia ripensă și montană; apoi dupre ieșirea Slavonilor de prin codri, înformarea traiului lor soțialnic și comunicația cu Romanii, i-au dat și în nume de Valahia seau Volohia, adică o țară lăcuită Italieni de unde Halcocondila,

Cantimir și alții o numesc Moldovlahia; iară dupre închinarea țării la Î[nalta] Poartă de cătră prințipul Bogdan, fiul Marelui Stefan, ș-au căpătat nume de Bogdania adecă Țara lui Bogdan; iară acum toate aceste numiri se stâng, remănând pentru totdeauna numele ei de Moldavia seau mai bine Moldo-România, pentru că se lăcuiește de români.

Hotară

Hotarăle din vechiu a Moldaviei era: spre Nord Polonia, spre Vest Transilvania și Țara Românească, spre Sud Dunărea și Marea Neagră și spre Ost Marea Neagră și Nistru; iară dupre o curgere de vecuri se-au îngustat foarte mult și au rămas acum hotarăle de față; între Beserabia o țară din trupul Moldaviei; Bucovina deaseminea din trupul Moldaviei, Transilvania, Țara Românească și Dunarea […]”

”Nația și starea Moldo-Românilor

Moldovenii sânt de nație românii deviitori din vechii Romani carii au avut de părinte pre Romulus și de mumă pre cetatea Roma, iară de colonizatoriu aice pre marele Traian. Neînvinși sprijinitori acestui adivăr sânt vrednice de aducere aminte învățații Istorici Dimitrie Cantimir Domnul Moldaviei și Petru Maior, iară mai cu samă limba în întregei nații Românești.

Despre caracteriul Moldo-Românilor, de față să însămnează ațițata dorință cătră știință și civilizație. Iară caracteriu lor cel din vechime, după marturiile Istoricilor, era ca și al Romanilor.

Așa vrednicul de credință Istoricul leșăsc numit Oricovie în cartea sa de la anul 1552 zice:

Acești Moldoveni cu firea, năravurile și cu vorba nu sânt mult deosăbiți de Italieni, ii sânt oameni necultivați însă foarte bravi, că nici un neam nu este care stăpânind o țară atât de mică să stea ca și dânșii pentru patrie la război cu așa bărbăție în contra tuturor dușmanilor de prin pregiur și de câte ori se rădica acia asupra

lor să se apere cu bravură ca și dânșii. Și iarăș în alt loc mai adaoge zicând:

Ii sânt așa de bravi încât într-un timp cu toți dușmanii lor din toate părțile bătea războiu necontenit: că Stefan cel Mare, ce domnea în Moldavia, tot într-o vară au învins prin greu războiu pre Baiazet Împăratul Turcilor, pre Matias Riga Ungurilor și pre Albert Riga polonilor.

Din această vrednică de credință mărturie și din altele aseminea să adeverează vechiul caracter al Moldo-Românilor, adică cum că ii era tot de odată și harnici ostenitori cu sudoare și iubitori de patrie până la râuri de sânge.

Cii mai însămnați barbați carii au întemiet existenția acestei naței sânt: Marele Traian, aducătoriul Românilor din Italia în Dacia; Prințipul Dragoș de al doilea împoporâtoriul Moldaviei, Marile Stefan eroul patriei, Alexandru Numa Moldo-Românilor și Prințipul Vasilie întemeetorul învățăturilor în această țară, iar acum de părinte al patriei pre Prințipul stăpânitoriu Mihail Sturza.

Cultura au început a spori din zi în zi și merge necontenit cu un pas măreți de la anul 1828, de când prin părinteasca îngrijire a Epitropiei învățăturilor publice, povățuită de patrioticile cugetări a le prezidentului ei, Înalt Prea Sfințitul Mitropolit a Moldaviei Veniamin Costachi și cavaler s-au statornicit pentru totdeauna de a să paradosi științile în limba patriei; iară mai cu samă de la întroducerea și sfințirea noului Regulament, au început a merge Moldo-Românul, pre o carieră ci-i minește, o fericită cultură.

Limba lăcuitorilor care este cea românească, fiică cele latinești, soră celei italienești, franțeză, spanioale și portugheze și cea mai frumoasă dialectele nației Românești, au început zic, cu laudă a crește în cultură prin compunerile și traducerile literaților ei. Religia este hristiană de dogma ortodoxă cu un Mitropolit a căruia rezidenție este în capitala Eșii,

cu douâ Episcopii la Roman și Huși; mai multe mănăstiri întemiete de Domnii vechi, ca niște monumente mărturisitoare evlaviei cătră Dumnezeu și iubirei lor de patrie. Așa fel de mănăstiri sânt: Neamțul, Săcul, Slatina, Râșca, Varaticul, Agapia ș.a.

Moldavia este un Prințipat tributariu Împerii Turciei a căruia prințip poartă nume de Domn al Moldaviei, având o generalnică Adunare și un Sfat Administrativ, toți întemeeți în Administrația lor pre prințipiile noului Regulament sfințit la 1832.

Subt acest înbunătățit Guvern s-au așezat în prințipat o Academie cu un Institut de nobili, o Gimnazie cu un Institut de stipendiști și o Siminarie cu un Institut de clirici, o scoală Normală pentru fete și alte scoli normale pre la țânuturi, înființarea unui Teatru Național, a unui cabinet de Istoria Naturală; pardosirea uliților cu pietre, înoirea cișmelilor, înbunătățirea spitalurilor, toate țintitoare pentru luminarea și fericirea nației Moldo-Românești

cu un cuvânt pentru binele omenirei. Miliția regulată să împarte în ostași de cavalerie și de Infanterie.

Marca țărei este Bourul sămnul bărbăției, agriculturei, a cumpenitei ocârmuiri și a victoriei, care semn este dat nouâ de la strămoșii nostri Romani ca o clironomie.”

”Geografia Țărei Românești

Numirea

Țara Românească o numesc străinii Valahia adică Italia. Unii scriitori o numesc Romania.

Hotarăle și starea

Romania seau Țara Românilor, de la 41 – 45 lungime nordica și de la 43 – 45 lățime spre răsărit; se află între Dunăre, Transilvania și Moldavia și este un prințipat tributor Porții Otomane, fiind în cele din lăuntru neatârnat având al său prințip patriot, de religia ortodoxă; legile a Reglementului Organic întemeet la anul 1832.

Între munții României să însămnează mai cu samă coamele munților carpați din care izvorăște o minunată riurare de ape ce să

răvarsă în Dunăre. Iară apele cele mai însămnate sânt: 1.) Dunărea, 2.) Oltul, 3.) Jiul, 4.) Argeșul, 5.) Dâmbovița ci trece prin capitalia Bucureștii.

Clima este puțin mai călduroasă de cât a Moldaviei și în rodnicie s-ar părea cum că să rivalizăsc între sine aceste două prințipaturi, iară împoporarea după analogul întinderei sale este mai slabă decât a Moldaviei, având ca la 2,000,000 lăcuitori de nație români, pintre carii mai sânt puțini și de alte nații Sârbi, Bulgari, Greci, Nemți, Franțezi și jidovi mult mai puțini decât în Moldova.

Cultura lăcuitorilor răzămată pre 2 colegii, 4 siminarii și 20 scoli normale, au început prin paradosirea știinților în limba patriei, iar înavuțirea prin o neobosită industrie și prin comerț. Puterea înarmată să alcătuește din ostași regulați, șase batalioane Infanterii și șase scadroane Cavalerie.”

Sursa: Mică geografie a Daciei, Moldaviei și a Țării Românești, Iași, 18