Mersul pe apa

[altmariustotal ortodox]

In Sfanta Scriptura exista un episod in care Mantuitorul merge pe mare spre corabia ucenicilor care se afla in primejdie din cauza furtunii (Matei 14, 22-34). Cunoastem ca Hristos nu a fost doar Dumnezeu, ci si Om. De aici reiese ca Dumnezeu - Omul merge pe apa.

Ucenicii, cuprinsi de frica de a nu se scufunda in mare din cauza furtunii si a intunericului, nu L-au recunoscut pe Hristos si au crezut ca Cel care se indreapta spre ei este o naluca. Mantuitorul, pentru a le alunga teama, le spune: "Indrazniti! Eu sunt, nu va temeti!" (Mt. 14, 27). Atunci Petru, fara sa-L vada clar la fata, a zis: "Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin pe apa la Tine!" (Mt. 14, 28). Iar Hristos i-a raspuns: "Vino!" (Mt. 14, 29).

Petru, fara a sta pe ganduri si a face calcule, coboara din corabie si se indreapta spre Hristos. Are certitudinea ca Cel care i-a poruncit ii poate da si lui puterea sa depasesca legile firii. Si asa se intampla, Hristos ii impartaseste si lui Petru puterea Sa dumnezeiasca, iar Petru devine asemenea lui Dumnezeu - umbla pe mare ca pe uscat.

Este evident ca fiind furtuna si intuneric, simturile nu ii mai ajuta pe ucenici sa-L recunoasca. De aceea, Domnul cere de la ei un alt mod de identificare, unul duhovnicesc si nu trupesc. Si Petru, face apel la acest mod de identificare ca rod al credintei in dumnezeirea Mantuitorului.

Dar in momentul in care Petru cade de la starea duhovniceasca la cea trupeasca, incepe sa se afunde in mare. Cand si-a luat privirea de la El si s-a uitat la mare, a inceput sa se scufunde. De aici reiese ca numai prin puterea lui Hristos, mersul sau era identic cu cel al Mantuitorului. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca Petru a biruit primejdia cea mare - marea, dar a fost biruit de una mica - vantul. Rupt de privirea catre Hristos, ramane la puterile sale si incepe sa se afunde. Inspaimantat, striga dupa ajutor, iar Hristos ii intinde mana si ii spune: "putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" (Mt. 14, 31). Aceste cuvinte au menirea de a-l ridica din nou pe Apostolul Petru la starea duhovniceasca, de a-i descoperi ca prin puterea Sa, trebuie sa nu mai tina seama de valuri, ca e dator sa creada in chemarea Sa, chiar daca marea ii spune contrariul.

Retineti, Petru nu coboara din corabie decat cu binecuvantarea Mantuitorului: "Doamne, daca esti Tu, porunceste-mi ca sa vin la Tine pe apa" (Mt. 14, 28). Asa trebuie sa raspundem si noi, iar mersul pe furtuna acestei vieti va fi fara primejdie.

Adrian Cocosila