Meditatie - 5 ianuarie 2010

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-5 ianuarie
Sunt atâtea lucruri interesante şi instructive în liturgia din aceste zile. În Scrisoarea întâi a lui Ioan vedem revelarea iubirii Domnului pentru noi şi dorinţa sa cu privire la noi. Prin aceasta am cunoscut iubirea: „El şi-a dat viaţa pentru noi”. Urmarea este puţin neaşteptată pentru noi, dar este logica lui Dumnezeu. Noi ne-am gândi: dacă el şi-a dat viaţa pentru noi, şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru el. Şi este drept. Dar apostolul, inspirat de Duhul Sfânt, spune altfel: „Deci şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţii noştri”.
Aceasta este caracteristica Noului Testament: insistenţa asupra dinamicii iubirii, nu limitând-o şi nici oprind-o la noi înşine într-un fel de complăcere intimă. Dumnezeu ne iubeşte pentru că îl comunicăm, pentru că îl însoţim în dinamismul iubirii sale. Şi cine se închide în inima sa nu intră în acest dinamism.
Un alt punct de înălţare sunt reflecţiile asupra lui Cain, ucigaş de sine, într-un oarecare sens, înainte de a fi ucigaşul lui Abel. Cain da, l-a ucis pe Abel, dar nu a putut să-l lipsească de iubirea faţă de Dumnezeu; în schimb, Cain, a ucis, a distrus viaţa divină din el însuşi: este ucigaşul vieţii sale de iubire. „Cine îl urăşte pe fratele său este un ucigaş, şi voi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţă veşnică în el”.
Noi suntem vii pentru că viaţa lui Dumnezeu pătrunde în noi, şi iubirea pe care noi o transmitem fraţilor e făcută mai generoasă prin darul însuşi al lui Dumnezeu, în care este plinătate de viaţă şi de bucurie.