Meditatie - 4 noiembrie 2009

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-Sfântul Carol Borromeu
Un păstor bun este un dar excelent pentru Biserică, aşa cum a fost Carol pentru Biserica din Milano şi pentru întreaga Biserică. Consacrat episcop la numai 25 de ani, acest tânăr, trăit în posibilităţile şi cinstea rangului său, s-a dăruit total slujirii poporului său, risipindu-şi bunurile şi sănătatea, angajându-se în munci obositoare şi penitenţe extreme, care, desigur, i-au scurtat şi viaţa. A promovat cu energie şi răbdare aplicarea Conciliului din Trento, cu o constantă preocupare pentru formarea preoţilor sfinţi şi plini de zel.
Iubirea lui Isus răstignit era pentru el modelul şi stimulentul permanent. „Sfântul Carol – s-a spus – a fost omul rugăciunii, al lacrimilor, al penitenţei intense, nu ca lucrare eroică, ci ca participare tainică, plină de pasiune la suferinţele lui Cristos, ca intrare profundă a sa în păcatul lumii, cu toată inima şi cu tot sufletul său”.
Însă cuvintele Scrisorii întâi a sfântului Ioan: „El şi-a dat viaţa pentru noi; deci, şi noi suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi” sunt cuvinte adresate nu numai păstorilor, ci şi tuturor acelora care îl urmează pe Isus. El a murit pentru noi nu pentru a ne dispensa de preocuparea pentru fraţii noştri, ci pentru a ne spune până la ce punct trebuie să ajungem cu iubirea noastră. Bunul păstor e cel care are grijă de fiecare oiţă din turma sa, dar nu este creştinească atitudinea oiţei ce se odihneşte liniştită pe spatele păstorului, fără să fie preocupată de celelalte oiţe care nu sunt în siguranţă.
Astăzi, să ne rugăm în mod special pentru papa, adevăratul şi bunul păstor, plin de curaj şi nepreocupat de sine, care-şi înmulţeşte călătoriile, discursurile, care îi primeşte pe toţi, care anunţă cu mult curaj şi francheţe adevărul evangheliei în orice circumstanţă şi în orice loc din lume.