Meditatie - 23 septembrie 2010

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-Joi din săptămâna a XXV-a de peste an http://www.calendarcatolic.ro/calendar-romano-catolic/calendar/dail...

„Toate sunt deşertăciune! – spune Cartea lui Qohelet – Nu este nimic nou sub soare… Orice lucru a fost deja făcut în vremurile dinaintea noastră”. În timpul nostru nu se poate spune cu uşurinţă că nu există nimic nou: la un anumit nivel, lucrurile noi sunt cu adevărat foarte multe. Omul a mers în spaţiu, a ajuns pe Lună şi nu se mai poate spune că acest lucru a fost făcut în vremurile dinaintea noastră; multe descoperiri ştiinţifice au transformat viaţa noastră, au revoluţionat cunoştinţele noastre despre univers… În acest sens, sunt multe lucruri noi. Dar dacă privim lucrurile într-un mod mai puţin superficial, ne dăm seama că lucrurile noi nu sunt aşa de importante, deoarece fondul omului a rămas acelaşi şi el le foloseşte pentru scopuri care, într-adevăr, au rămas mereu aceleaşi. Sunt multe lucruri noi: la ce servesc? La comiterea de crime, ca în timpurile trecute. Avem noi arme, pentru a face război ca şi în antichitate. Avem noi mijloace, dar nevoile fundamentale pe care ele le satisfac au rămas aceleaşi, chiar şi viciile pentru care adeseori omul se slujeşte de acestea. Am putea, deci, să încercăm acelaşi sens al teribilei inutilităţi exprimate de Qohelet: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!” Am putea. Dar noi ştim că există o adevărată noutate: este „Noul” Testament, „noua” alianţă, este Cristos cel înviat, o noutate neaşteptată, inimaginabilă. În evanghelia de astăzi vedem că prezenţa lui Cristos ridică multe întrebări, astfel că se vorbeşte până şi de înviere: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi”, „S-a arătat profetul Ilie”, „A înviat un profet dintre cei din vechime”. Dar aceasta ar fi o înviere care ar da dreptate lui Qohelet: o întoarcere la lucrurile deja văzute. Un profet, după ce a trăit deja, s-ar întoarce pentru a trăi din nou în lumea noastră. Ioan, Ilie sau un altul ar fi, deci, cum spune Qohelet: „Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a făcut se va mai face”. În schimb, învierea lui Cristos a revelat o realitate complet nouă, deoarece nu a fost o întoarcere la viaţa muritoare, ci o transformare a omului, o transformare spirituală, cum a explicat sfântul Paul. „Dacă unul este în Cristos, este o creatură nouă; lucrurile vechi au trecut, iată, au apărut alte lucruri noi” (2Cor 5,17). Noi, deci, ştim unde este adevărata noutate şi unde poate fi descoperită: o noutate spirituală, care transformă în mod real lumea, chiar dacă în mod ascuns şi într-un mod aparent modest. Nu mai putem spune cu Qohelet că totul este deşertăciune, deoarece Cristos înviat este minunata noutate care dă un gust nou vieţii şi umple inima de optimism, de bucurie, de profundă încredere.