Meditatie - 23 octombrie 2009

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-Vineri din săptămâna a XXIX-a de peste an
Prezenţa răului în inima omului este un lucru teribil, pe care sfântul Paul îl descrie şi pe care Domnul ni-l arată atunci când ne numeşte ipocriţi. Omul singur este incapabil să facă binele, chiar dacă îl iubeşte şi îl doreşte: „Există în mine dorinţa de a face binele, dar n-am puterea să-l fac”. Singur, omul tinde spre rău. Foarte adesea intenţiile bune conduc la acţiuni rele. Omul are dorinţa de a iubi, şi acesta este lucrul cel mai bun din lume, dar în numele iubirii noi vedem în fiecare zi familii distruse, copii abandonaţi… Dorinţa de dreptate din inima omului este admirabilă, dar în numele dreptăţii de câte ori nu se comit violenţe care conduc la nedreptăţi mai mari decât acelea ce se doreau reparate! Chiar şi dorinţa de perfecţiune din inima omului este un lucru foarte frumos, dar dacă există pretenţia de a o realiza de unul singur, se comite păcatul fariseului: „Eu sunt bun, eu nu sunt ca…”. Toată această dorinţă de bine care este prezentă în inima omului este zădărnicită de orgoliu, de ambiţie, de egoism; orice acţiune bună se sfârşeşte prin a alimenta complăcerea de sine.
Omul nu poate împlini de unul singur binele pe care îl doreşte. Avem nevoie de cineva care să ne ajute, de cineva care să ne ajute nu o singură dată, ci care să fie întotdeauna cu noi, să fie prezent în noi, pentru a ne sprijini în orice acţiune a noastră. Nici un lucru nu-l putem face singuri, deoarece, în mod inevitabil, ar fi viciat de rău. Dacă, în schimb, îl facem împreună cu Mântuitorul, ajutaţi de el, de inspiraţia lui, el devine cu adevărat un lucru bun, care nu ne face orgolioşi, ci umili, deoarece ştim că nu ni-l putem atribui nouă înşine, ci numai harului său.
Să-i cerem lui Isus să ne facă darul de a fi mulţumiţi de incapacitatea de a împlini binele, deoarece această conştiinţă ne determină să fim tot mai uniţi cu el, puterea şi ajutorul nostru.