Meditatie - 20 septembrie 2010

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-Luni din săptămâna a XXV-a de peste an http://www.calendarcatolic.ro/calendar-romano-catolic/calendar/dail...

Astăzi, în prima lectură, începem Cartea Proverbelor şi chiar în evanghelie Isus vorbeşte cu proverbe care sunt susceptibile de multe aplicaţii. „Nimic nu este ascuns care să nu fie dat la iveală, şi nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut şi care să iasă la lumină”. Aici există un motiv de încredere pentru cel care, în secret, face binele şi, dimpotrivă, un motiv de nelinişte pentru cel care, în ascuns, face răul. În Evanghelia după Luca, unde acest pasaj urmează imediat după parabola semănătorului care aruncă sămânţa cuvântului, Isus aplică acest proverb pentru ascultarea cuvântului: „Luaţi seama la felul cum ascultaţi”. A asculta este o acţiune secretă: atenţia pe care o dăm cuvântului nu este evidentă, nimeni nu-şi dă seama cum ascultăm noi. Dacă noi, în rugăciune, suntem în ascultarea cuvântului cu inima deschisă, cu dorinţa de a face voinţa lui Dumnezeu, atitudinea noastră externă nu este diferită de a aceluia care se gândeşte la problemele sale, alunecând de la un lucru la altul, fără cea mai mică atenţie la voinţa lui Dumnezeu. Dar Domnul spune: „Nimic nu este ascuns care să nu fie dat la iveală, şi nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut şi care să nu iasă la lumină”. Dacă o persoană a ascultat cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu, nu se va comporta, în circumstanţe dificile, cum se comportă alta. Duhul lui Dumnezeu va fi cel care o va inspira şi ea va fi plină de curaj acolo unde lipseşte curajul, va fi plină de lumină acolo unde altcineva s-ar rătăci. „Nimic nu este ascuns care să nu fie dat la iveală”. În momentele dificile, viaţa secretă a sufletului se manifestă în extern. În pustiu, lupta este purtată în interior, dar vine viaţa publică, şi aici răspunsul dat la tentaţiile din pustiu devine evident. Victoria pe care Isus a repurtat-o contra ispitelor din pustiu a devenit evidentă în splendoarea vieţii sale publice, în ciuda faptului că aceleaşi tentaţii ar fi putut reveni. Un apostol care în pustiu nu s-a întărit în viaţa sa interioară în ceea ce priveşte ascultarea cuvântului, rugăciunea, nu va fi în măsură să reziste tentaţiilor lumii: atunci se va vedea că nu era pregătit. Să cerem darul unei profunde disponibilităţi faţă de cuvântul lui Dumnezeu, faţă de voinţa sa, pentru ca apostolatul nostru să fie cu adevărat fecund. Isus a spus: „Cine rămâne în mine şi eu în el aduce roade multe”. Şi acest „a rămâne” împreună este un lucru ascuns, dar roadele vor fi întotdeauna evidente.

[silvian dobre]

Doamne ajuta !