Meditatie - 2 august 2010

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-Luni din săptămâna a XVIII-a de peste an

În timpurile noastre, profetismul în Biserică cunoaşte o nouă dezvoltare. Carisma profeţiei nu a lipsit niciodată în Biserică, mulţi sfinţi au avut-o; acum, însă, unii creştini o fac pe profeţii: scriu articole, fac discursuri care pretind să reveleze gândul lui Dumnezeu pe drumul Bisericii. Sfântul Paul recunoaşte existenţa carismei profeţiei în Biserică şi arată o regulă pentru folosirea ei în mod corect. În Scrisoarea către Romani (12,6) scrie: „Avem carisme diferite, după harul dat fiecăruia dintre noi. Cine are darul profeţiei să-l exercite după măsura în care i-a fost încredinţat”. Aşa este convenabil să traducem textul. Traducerea obişnuită este „măsura credinţei”, însă nu este interpretarea justă a cuvântului sfântului Paul, care vrea să vorbească despre creditul dat de Dumnezeu unui credincios pentru ca el să transmită mesajele divine. Lectura de astăzi ne ajută să înţelegem această regulă dată de Apostol, ca să putem găsi opoziţia dintre doi profeţi, unul care merge dincolo de creditul ce i-a fost oferit şi celălalt care îl respectă. Anania este un profet din Gabaon care pretinde că transmite Ierusalimului o revelaţie divină foarte plăcută. Nabucodonosor a pus stăpânire pe cetate şi a deportat cea mai mare parte a populaţiei; cei care au rămas trăiesc foarte greu. Natural că toţi îşi doreau ca lucrurile să se schimbe şi profetul Anania prezice că o schimbare favorabilă este aproape: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul universului, Dumnezeul lui Israel: Voi rupe jugul regelui din Babilon. Peste doi ani voi aduce înapoi în acest loc toate lucrurile de preţ pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, le-a luat şi le-a dus în Babilon. Îl voi aduce înapoi în acest loc, spune Domnul, şi pe Iehonia, regele lui Iuda, împreună cu toţi prizonierii luaţi din Iuda şi duşi în Babilon”. E o profeţie minunată, care însă nu corespunde unei inspiraţii autentice. Şi Ieremia îi răspunde profetului Anania că profeţia sa nu avea nici o valoare; el vorbea din oportunism, pentru a corespunde dorinţelor poporului, nu dorinţelor lui Dumnezeu. Însă Anania a insistat şi a făcut un gest simbolic. Ieremia purta un jug la gât; Anania l-a luat şi l-a sfărâmat spunând: „Aşa vorbeşte Domnul: Aşa voi lua peste doi ani de zile jugul lui Nabucodonosor… şi-l voi sfărâma”. Textul biblic se încheie astfel: „Atunci profetul Ieremia a plecat de acolo… acum, cuvântul Domnului a fost adresat lui Ieremia: «Mergi şi spune-i lui Anania: Aşa vorbeşte Domnul: tu ai sfărâmat un jug de lemn, dar eu îl voi înlocui cu un jug de fier»”. Şi Ieremia trebuie să-i spună lui Anania din partea Domnului: „Ascultă, Anania, Domnul nu te-a trimis şi tu linişteşti poporul acesta printr-o minciună. De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Te voi alunga de pe faţa pământului; chiar în anul acesta vei muri, căci ceea ce ai predicat tu este răzvrătire împotriva Domnului”. Şi aşa s-a întâmplat. Anania nu a respectat regula esenţială a carismei profeţiei: să vorbească după măsura creditului primit, adică să transmită mesajele divine autentice, nu să se prezinte cu propriile idei ca fiind inspiraţii divine. Această regulă a sfântului Paul este întotdeauna actuală; fiecare dintre noi trebuie să fie atent să nu depăşească limitele harului pe care l-a primit, altfel, în loc să edifice Biserica, o va ruina, întrucât depinde de el; trebuie să fim atenţi să nu prezentăm propriile idei drept inspiraţii divine; trebuie să fim atenţi să primim ceea ce vine de la Dumnezeu cu discernământ şi cu generozitate.

[Basu Ioan]

Multumesc pentru aceasta istorisire. Trista dar adevarata. Dar sa nu uitam ca si Apostolul Pavel se confrunta cu un astfel gen de oameni, care intradevar nu proroceau dar predicau in Numele Domnului Isus. Intentia lor nu era sa i-L predice pe Domnul Isus ci asa cum spune si Apostolul sa mai adauge ceva greutate la lanturile pe care le purta Apostolul Pavel. Dar ce este mai interesant, este raspunsul lui. CE-MI PASA MIE DE MOTIVUL PENTRU CARE PREDICA EI, EU MA BUCUR CA DOMNUL ISUS ESTE PREDICAT"
Ce vreau sa adaug eu, Apostolul era constient de "greutatea" consecintele acestor lanturi, stia cel asteapta, el nu putea face nici o schimbare, deci daca nimic din situatia mea nu se poate schimba atunci lasa ca Evanghelia sa fie predicata. Si cred ca era predicata corect fiindca altfel ar fi spus cum a spus si Galatenilor "Daca vine unul cu o alta Evanghelie sa fie anatema" , "si scrijileasca-se odata toti acestia care cauta sa va tulbure"
Cred ca si acest episod este la fel de important de comentat ca si cel cu profetiile si cu profetii. Sa nu uitam ca insusi Cuvintul Sfint Biblia spune ca in zilele de la urma se vor scula multi proroci mincinosi. Traim aceste vremuri. dar sunt si oameni ai lui Dumnezeu prin care Dumnezeu vorbeste si azi.
O SAPTAMINA PLINA DE BINECUVINTARI.