Meditatie - 19 august 2010

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-Joi din săptămâna a XX-a de peste an http://www.calendarcatolic.ro/calendar-romano-catolic/calendar/dail...

Fără a folosi expresia lui Ieremia, „noua alianţă”, profeţia lui Ezechiel pe care o citim astăzi este o continuare a splendidei profeţii a lui Ieremia despre noua alianţă. Ezechiel reia aici şi aprofundează temele cele mai importante şi adaugă la ele altele. El pune la început ceea ce Ieremia punea la sfârşit, adică promisiunea iertării, şi o exprimă prin termenii purificării. Dumnezeu promite poporului păcătos: „Vă voi stropi cu apă curată şi vă voi curăţa; vă voi curăţa de toate întinările şi de toată idolatria voastră”: este o promisiune foarte atrăgătoare atâta timp cât poporul se simte pătat de păcat: să fie purificat, cu o apă curată ce vine de la Dumnezeu, pentru a realiza ceea ce este imposibil omului şi îndepărtarea a tot ceea ce îl face pe om nedemn de prezenţa lui Dumnezeu. Apoi, profetul reia adjectivul „nou”, cu care Ieremia califica alianţa. Dumnezeu spune: „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou”. Alianţa nouă – am văzut – era promisă ca o alianţă interioară; în Cartea lui Ieremia, Dumnezeu promitea să scrie legea sa în inimi. Aici, promisiunea este şi mai frumoasă: Dumnezeu va schimba complet inima, va da o inimă nouă şi chiar un duh nou, care însufleţeşte inima; va scoate inima de piatră şi va da o inimă de carne. Legea era scrisă pe pietre; dacă inima este din piatră, legea cea nouă nu ar servi la nimic, dar Dumnezeu promite să dea „o inimă de carne”, o inimă compătimitoare şi docilă, o inimă deschisă acţiunii Domnului. Şi „duhul nou” promis de Dumnezeu este tocmai duhul lui Dumnezeu: „Voi pune în voi duhul meu”. În această inimă nouă, duhul lui Dumnezeu poate să vină. Duhul – o ştim – pentru evrei, ca şi pentru greci, nu însemna mintea, ci un impuls. „Spiritus” înseamnă „suflu”: suflul lui Dumnezeu care dă un impuls, care imprimă un dinamism. Şi acest dinamism obţine ceea ce legea statică, scrisă pe piatră, nu putea obţine, adică docilitatea plină de iubire faţă de voinţa lui Dumnezeu. „Voi pune în voi duhul meu şi atunci veţi urma legile mele, veţi păzi poruncile mele şi le veţi pune în practică”. Relaţia cu Dumnezeu datorită Duhului Sfânt devine vie, profundă, dinamică; docilitatea devine o bucurie. Este realitatea pe care Dumnezeu o promite: „Voi veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru”. În evanghelia de astăzi, Isus arată că această promisiune este universală: toţi sunt invitaţi la banchetul de nuntă. Regele trimite servitorii săi la răspântiile drumurilor şi porunceşte să-i cheme la nuntă „pe toţi cei pe care îi veţi întâlni!” Însă există o condiţie pentru a participa la banchet: haina de nuntă. Găsim aici paralelismul cu profeţia lui Ezechiel: trebuie să acceptăm purificarea. Dumnezeu promite: „Vă voi stropi cu apă curată şi vă voi curăţa; eu vă voi curăţa”. Fără purificarea oferită cu generozitate de Dumnezeu, nu este posibil să fii admis în alianţa cea nouă, la banchetul de nuntă al fiului regelui. Trebuie întotdeauna să acceptăm convertirea, să primim darul Domnului. Un dar care nu numai că îndepărtează „întinările şi idolatria”, ci ne îmbracă cu Cristos, ca să fim uniţi cu el şi cu fraţii şi surorile noastre în bucuria alianţei.