Meditatie - 12 aprilie 2010

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-Luni din săptămâna a II-a a Paştelui

La prima vedere, această evanghelie nu pare să aibă prea multe legături cu misterul pascal: nu vorbeşte nici de moarte, nici de înviere. Există, în realitate, un raport profund care trimite tocmai la învierea lui Cristos şi învierea noastră. Scriptura vorbeşte despre învierea lui Cristos ca despre o nouă naştere. De exemplu, în Faptele Apostolilor, Paul, în discursul său (Fap 13,16 ş.u.), aplică învierii lui Isus psalmul 2, unde Dumnezeu îi zice Fiului său: „Astăzi te-am născut”. În înviere, Isus a fost născut la o viaţă nouă: el, omul în carne, a devenit un om „spiritual” în Duhul Sfânt. Într-un alt pasaj al scrisorilor sale (cf. 1Cor 15,44 ş.u.), Paul explică faptul că mai întâi există omul pământesc şi apoi omul ceresc, care este Cristos cel înviat. Şi toate acestea s-au întâmplat pentru noi. Fiul lui Dumnezeu nu avea nevoie de un trup uman, dar a luat unul pentru noi, pentru a face posibilă naşterea din nou. „Adevăr îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu”. Şi sfântul Paul: „Trupul şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu”. Este indispensabilă o transformare radicală, este indispensabilă naşterea din nou, şi această nouă naştere ne-a fost dată de Cristos înviat, în Cristos înviat. Când citim această evanghelie, noi înţelegem că este vorba despre Botez: „De nu se naşte cineva din apă şi Duh Sfânt, nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu”. Aceasta este naşterea cea nouă, care formează în noi o fiinţă spirituală nouă, capabilă de a intra în împărăţia lui Dumnezeu pentru că este fiu al lui Dumnezeu. Dar nu trebuie să uităm că Botezul este numai începutul vieţii creştine şi că această nouă fiinţă trebuie să se dezvolte până la atingerea staturii lui Cristos, cum o spune încă sfântul Paul. „Trebuie să vă renaşteţi de sus”, spune Isus, şi aceasta este valabil nu numai pentru momentul Botezului, dar pentru totdeauna. Noi trebuie să continuăm să primim făptura spirituală pe care Dumnezeu ne-a dat-o prin învierea lui Isus. La fiecare etapă din viaţa noastră este necesară o nouă naştere, o a doua naştere. Şi nu trebuie să ne speriem atunci când sosesc, să spunem aşa, durerile naşterii, nu trebuie să ne mirăm că trebuie să ne naştem din nou, pentru că naşterea în Duhul Sfânt nu se petrece o dată pentru totdeauna: dificultăţile sunt o chemare de a ne naşte din nou. „Trebuie să vă naşteţi din nou şi din Duhul Sfânt”. Duhul Sfânt este un dar pe care Dumnezeu ni-l face, şi noi trebuie să ne deschidem cu mare încredere acestui dar care ne face capabili de a ne naşte din nou. Să-i cerem lui Isus înviat harul unei mari încrederi când ne găsim în dificultăţi şi în suferinţe: credinţa ne spune că el este acela care ne pregăteşte pentru o nouă naştere.