Meditatie - 11 septembrie 2010

[altmariustotal ortodox]

Meditaţie-Sâmbătă din săptămâna a XXIII-a de peste an http://www.calendarcatolic.ro/calendar-romano-catolic/calendar/dail...

Creştinul este un om eliberat de Cristos, creştina este o femeie eliberată de Cristos: se bucură de o mare libertate. „Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate”, scria sfântul Paul; creştinii nu se simt prizonieri ai unui sistem de norme inflexibile, ci, mai curând, se simt animaţi din interior de un dinamism al iubirii. „Iubirea lui Dumnezeu – scrie, de asemenea, sfântului Paul – a fost revărsată în inimile voastre de Duhul Sfânt care v-a fost dăruit”. Totuşi, libertatea creştină nu înseamnă că un creştin poate să adopte în mod arbitrar orice comportament: unele comportamente sunt, desigur, incompatibile cu dinamismul iubirii şi al comuniunii care caracterizează viaţa creştină. În prima lectură de astăzi, Paul atrage atenţia corintenilor: „Nu puteţi să beţi în acelaşi timp din potirul Domnului şi din potirul diavolilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa diavolilor”; o alegere este necesară şi exclusivă: ori una, ori alta. Problema la care se referea Paul era aceea a cărnii jertfite ca sacrificiu de către păgâni; ea putea mai apoi să fie mâncată în cadrul ospăţului de jertfă din apropierea templului, sau era vândută în pieţe, împreună cu alte cărnuri. Cum trebuiau să se comporte creştinii? Puteau s-o mănânce sau trebuiau să se abţină cu desăvârşire de la acest lucru? Sfântul Paul distinge două situaţii diferite. Carnea vândută în pieţe putea fi mâncată fără dificultate, deoarece „Domnului îi aparţine pământul şi tot ceea ce el conţine” şi nu era luată niciodată în consideraţie relaţia dintre această carne şi cultul idolatric; în schimb, a şedea cu păgânii pentru a mânca la masa de jertfă în preajma templului însemna o acţiune idolatrică, de participare publică, manifestă la cultul păgân. În acest al doilea caz, Paul scrie: „Fugiţi de închinarea la idoli… nu puteţi lua parte la masa Domnului – adică la Euharistie – şi la masa diavolilor”, căci una o exclude pe cealaltă. Creştinii au privilegiul minunat de a putea fi în comuniune cu trupul şi sângele lui Cristos. Trebuie să fie coerenţi cu această comuniune, să nu profaneze Euharistia cu o manifestare externă de idolatrie. Sfântul Paul ne învaţă aici să fim atenţi la semnificaţia comportamentelor noastre. Însăşi semnificaţia lor variază în funcţie de circumstanţe. De exemplu, dacă participarea la o manifestare publică cu persoane atee arată că noi suntem de acord cu protestul împotriva discriminării rasiale, nu înseamnă nimic; dacă însă circumstanţele fac ca participarea noastră să fie interpretată ca un semn de indiferenţă religioasă, atunci trebuie să ne abţinem de la acest lucru, pentru a fi coerenţi cu relaţia noastră personală cu Cristos. Nu putem niciodată să acceptăm să compromitem ceea ce pentru noi înseamnă bunurile cele mai preţioase, adică raportul personal cu Isus şi comuniunea bisericească cu ceilalţi creştini catolici. Trebuie să fim recunoscători Domnului pentru aceste bunuri deosebit de preţioase şi să le apărăm împotriva oricărei profanări, ba chiar să căutăm să le răspândim, ca şi alţii să fie părtaşi la ele.

[silvian dobre]

Doamne ajuta !