Meditatia zilei - 9 iunie 2016

[altmariustotal catolic]

1Rg 18,41-46; Ps 64; Mt 5,20-26

Evanghelia de astăzi ne ajută să reflectăm asupra unicei porunci a iubirii: iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele.
Isus ne avertizează: „Dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe aceea a cărturarilor şi fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”. Fariseii se gândeau aproape exclusiv la raportul cu Dumnezeu (dimensiunea verticală a iubirii), negând justul raport cu aproapele (dimensiunea orizontală). Isus, în schimb, consideră iubirea fraternă o exigenţă riguroasă, în aşa fel încât, în acest pasaj al evangheliei, pare să-l pună chiar deasupra ofertei făcute lui Dumnezeu: „Dacă îţi aduci darul tău la altar, iar acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te de te împacă mai întâi cu fratele tău, apoi vino şi adu-ţi darul”. Darul cel mai preţios este tocmai această ofertă de caritate fraternă, dacă ea lipseşte, tot restul nu mai valorează nimic. Aparentei preferinţe îi putem găsi un răspuns foarte simplu. Isus vrea să trăiască în noi, de aceea, vrea o caritate perfectă şi ne cere să nu sufocăm în noi viaţa sa cu judecăţi, atitudini, cuvinte contrare carităţii.
Ofranda noastră adusă la altar înseamnă, de fapt, viaţa noastră pusă la dispoziţia lui şi lui îi este plăcută dacă ea permite ca el să trăiască în noi. Altfel, ne spune: „Dacă darul tău nu este expresia unei iubiri disponibile faţă de fratele tău, mergi mai întâi şi te împacă cu el, apoi vino la mine”.
Nu este posibilă separarea celor două iubiri, deoarece Isus se găseşte în punctul de întâlnire al celor două dimensiuni: el iubeşte fraţii pentru că îl iubeşte pe Tatăl, şi îl iubeşte pe Tatăl iubind fraţii.
Să-i cerem lui Isus ca acest mesaj al său să devină tot mai mult însăşi viaţa noastră.