Meditatia zilei - 7 iulie 2012

[altmariustotal catolic]

SÂMBĂTĂ DIN SĂPTĂMÂNA A XIII-A DE PESTE AN

Am 9,11-15; Ps 84; Mt 9,14-17

Plină de reproşuri şi de ameninţări cu pedeapsa, Cartea lui Amos sfârşeşte cu minunate promisiuni divine. „În ziua aceea – spune Domnul – voi ridica din nou locuinţa dărâmată a lui David, îi voi repara spărturile, îi voi ridica din nou zidurile ruinate, o voi zidi din nou ca în zilele de odinioară, pentru ca locuitorii ei să ia în stăpânire rămăşiţa lui Edom şi toate popoarele peste care a fost invocat numele meu”. Şi Dumnezeu promite un timp de prosperitate nemaiauzită: „Vor veni zile în care se vor succeda de aproape aratul şi seceratul, culesul viilor şi semănatul, mustul va izvorî din munţi şi va curge de pe toate dealurile”. Dumnezeu nu se lasă niciodată învins de rău, ci găseşte întotdeauna modul de a face să prevaleze mila şi generozitatea sa. Ameninţările sale şi pedepsele au întotdeauna un scop pozitiv, acela de a deschide inimile spre harul convertirii, inimi care consimt apoi să primească şi alte multe haruri.

Promisiunea expusă de Amos este o promisiune mesianică cu adevărat fabuloasă. Se aplică „casei” lui David: lui David în acele timpuri, în locul unei domnii strălucitoare îi rămăsese doar o locuinţă mizeră. Dumnezeu promite să o reconstruaiască şi să dea regatului lui David puterea asupra tuturor naţiunilor. Psalmul 2 conţinea deja această promisiune. Lui Mesia, fiul lui David, Dumnezeu îi spunea: „Cere-mi şi-ţi voi da ca moştenire marginile pământului”, toate naţiunile.

Înţeleasă în sens politic, această promisiune nu corespundea planurilor lui Dumnezeu, care nu sunt planuri imperialiste. Am avut nevoie de misterul pascal al lui Isus pentru a înţelege sensul acestei promisiuni. La întâlnirea de la Ierusalim, numită şi „Conciliul din Ierusalim”, sfântul Iacob citează tocmai acest text al profetului Amos pentru a confirma deschiderea Bisericii către toate naţiunile, fără obligaţia ca etnico-creştinii (creştinii veniţi din păgânism) să adopte legea lui Moise. Isus înviat este moştenitorul lui David. „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ”, a proclamat Isus după învierea sa, „mergeţi, deci, şi învăţaţi toate popoarele”; în felul acesta, se realizează promisiunea mesianică; nu cu forţa armelor, ci cu puterea cuvântului lui Dumnezeu, toate naţiunile devin parte a împărăţiei lui Mesia.

Să ne bucurăm de aceste splendide promisiuni divine. Datorită milostivirii şi generozităţii nelimitate a lui Dumnezeu, ceea ce s-a precizat nu e pedeapsa, ci bucuria. Ultimul verset dinCartea lui Amos promite tocmai această bucurie definitivă: „Îi voi planta în pământul lor şi niciodată nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o”. Nu vor fi niciodată smulşi. Isus, la rândul său, ne-a promis, după suferinţe, o bucurie care nu va putea fi îndepărtată de nimeni: „În lume veţi avea multe încercări, dar eu mă voi întoarce la voi şi inimile voastre se vor bucura şi bucuria voastră nimeni n-o va putea lua de la voi”.

Perspectiva noastră este definită de aceste promisiuni ale lui Dumnezeu, care sunt atât de generoase.