Meditatia zilei - 7 ianuarie 2019

[altmariustotal catolic]

1In 3,22B4,6; Ps 2; Mt 4,12-17.23-25

Evanghelia de astăzi reia tema luminii: „Poporul care locuia în întuneric a văzut o lumină mare; celor care locuiau în ţinutul umbrei şi al morţii le-a răsărit o lumină mare”. Şi această lumină este Cristos, care „de atunci a început să propovăduiască”, revelându-se cu adevărat în dimensiunea sa divină şi umană. Divină pentru că vorbeşte în numele lui Dumnezeu, anunţând împărăţia lui Dumnezeu, învăţând pretutindeni: „Convertiţi-vă, pentru că împărăţia lui Dumnezeu este aproape”. Şi, pe de altă parte, se arată foarte uman, plin de compasiune pentru toţi cei nevoiaşi şi, mai ales, pentru soarta bolnavilor. „Vindecând orice boală şi orice neputinţă”, Isus descoperă inima sa cu adevărat umană.

Această unire a aspectului divin cu cel uman este fundamental în revelarea lui Isus; şi în Scrisoarea întâi a lui Ioan, vedem că el rămâne foarte credincios acestei revelaţii. Când este vorba de „recunoaşterea duhului lui Dumnezeu”, apostolul, nu dă, ca semn, gânduri înalte, ci spune: „Dacă cineva îl mărturiseşte pe Isus Cristos, venit în trup, acela are Duhul lui Dumnezeu”: iată semnul pentru a discerne inspiraţiile.

Şi aceasta este ceva foarte concret pentru noi. Trebuie să recunoaştem că Isus a venit în trup acceptând viaţa noastră concretă. Dacă vrem o spiritualitate de vis, ruptă de realitate, căutând stări de entuziasm în afara condiţiei noastre cotidiene, nu-i suntem credincioşi lui Cristos, nu primim lumina şi revelaţia sa. În schimb, dacă îl întâlnim pe Isus „în trup”, adică în viaţa noastră cotidiană, în responsabilităţile noastre concrete, atunci suntem cu adevărat în comuniune cu el, cel adevărat, autentic, şi primim atunci darurile cele mai mari.

Astăzi, în munca noastră, să ne gândim că îl recunoaştem pe Isus care a venit în trup, că el este, în acelaşi timp, şi Fiul lui Dumnezeu, şi Fiul Omului şi că noi îl urmăm pe calea întrupării.