Meditatia zilei - 7 februarie 2018

[altmariustotal catolic]

1Rg 10,1-10; Ps 36; Mc 7,14-23

 

Lăsând liberă imaginaţia, putem să contemplăm întâlnirea dintre regina din Saba, o regiune din sudul Arabiei, atrasă de faima lui Solomon, cu suveranul poporului lui Israel. Venită în Ierusalim „cu multe bogăţii, cu cămile încărcate cu arome, cu o mare cantitate de aur şi de pietre preţioase”, ea nu a rămas dezamăgită în aşteptările sale, ba chiar, spune relatarea, „i s-a tăiat răsuflarea”, deoarece ceea ce auzise despre el şi despre regatul său nu era nici măcar jumătate din ceea ce a putut vedea cu ochii ei.
Isus însuşi în evanghelie va aminti acest episod şi va spune: „Aici este cineva mai mare decât Solomon”. Şi astăzi noi, ca şi regina din Saba, putem să-l contemplăm pe al nostru Solomon, pe Isus, înţelept ca nimeni altul. 
În evanghelia de astăzi, el arată o înţelepciune atât de mare încât răstoarnă din temelii orice mod de a concepe religia. El însuşi propune o enigmă, şi tot el îi dă şi înţelesul: „Nimic din ceea ce intră în om venind din afară nu-l poate întina; ceea ce iese din om, aceea îl întinează”. Nu este o afirmaţie uşor de înţeles, dar în această formă obscură, lui Isus nu-i este frică să redimensioneze toate prescrierile legii, îndreptând atenţia ascultătorilor săi asupra a ceea ce este în interior, asupra sufletului. Inima e aceea care trebuie purificată, deoarece „dinăuntru, din inima omului, ies gândurile releY şi îl contaminează pe om”, şi Dumnezeu priveşte la inimă.
Isus ştia că inima omului este rea şi el a venit ca s-o schimbe, să-i dea omului o inimă nouă. E o transformare pe care numai Dumnezeu putea s-o realizeze şi a şi făcut-o prin intermediul suferinţei şi morţii Fiului său.
În Euharistie, Isus se oferă din nou Tatălui şi uneşte inimile noastre cu jertfa sa, pentru a le purifica, pentru a le reda mereu justa orientare. În sfânta Împărtăşanie care nu este un simplu rit extern, e Isus cel care vine în noi, el, care înnoieşte de fiecare dată inimile noastre pentru a fi demne de Tatăl.