Meditatia zilei - 6 octombrie 2018

[altmariustotal catolic]

Iob 42,1-3.5-6.12-16; Ps 118; Lc 10,17-24

Concluzia Cărţii lui Iob are un oarecare raport cu evanghelia de astăzi, în care Isus aduce laudă Tatălui pentru că a ascuns misterele sale celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-a descoperit celor mici. Iob, după atâtea raţionamente, după atâtea discursuri, trebuie să se facă mic pentru a recunoaşte măreţia lui Dumnezeu şi a găsi lumina şi pacea în propria relaţie cu Domnul. La sfârşit, Iob îi răspunde Domnului: „Ştiu că eşti atotputernic şi nimic nu este imposibil pentru tineY Eu nu te cunoşteam decât din auzite, dar acum ochiul meu te-a văzut. De aceea, îmi retrag cele spuse şi fac pocăinţă în praf şi cenuşă”.

Datorită umilinţei sale, care l-a ajutat să stabilească o autentică relaţie cu Dumnezeu, Iob obţine o binecuvântare mult mai mare decât aceea de care se bucura înaintea încercării sale. Biblia se complace în a-i atribui bogăţii extraordinare: „Paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe” şi o nouă familie, semn al unei mari fecundităţi: „A avut şapte fii şi trei fiice”. Este interesant, în special în timpurile noastre, în care demnitatea femeii este recunoscută tot mai mult, să observăm că ultimele versete ale Cărţii lui Iob insistă într-o manieră neaşteptată asupra acestor trei fiice: ele sunt numite una câte una: Porumbiţa, Floare de Iasomie, Sticluţă de Parfum, şi apoi este elogiată frumuseţea lor: „În tot ţinutul nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iob”. Este un omagiu foarte mare adus frumuseţii feminine, considerate ca un semn special al binecuvântării divine. Şi demnitatea acestor fiice este recunoscută de faptul că „tatăl le-a făcut şi lor parte de moştenire alături de fraţii lor”, lucru care, de obicei, nu se întâmpla, deoarece fiicele nu aveau drept de moştenire.

Aceste ultime fraze ale Cărţii lui Iob deschid, deci, noi perspective asupra demnităţii femeii şi asupra bucuriei pe care frumuseţea feminină o aduce în lume.

Să-i cerem Domnului să ne deschidă inimile faţă de aceste binecuvântări, în aşa fel încât atunci când apar încercările să putem avea curajul să le depăşim cu încredere.