Meditatia zilei - 6 iulie 2012

[altmariustotal catolic]

VINERI DIN SĂPTĂMÂNA A XIII-A DE PESTE AN

Am 8,4-6.9-12; Ps 118; Mt 9,9-13

Din nou profetul Amos se ia de afaceriştii avizi de bani şi lipsiţi de respect pentru drepturile altuia. „Să-l cumpărăm pe cel nevoiaş” spune „şi pe cel sărac cu o pereche de sandale”. Ei se arată lipsiţi de respect chiar şi faţă de Dumnezeu: sunt grăbiţi, aşteaptă să treacă mai repede sărbătoarea religioasă a lunii noi, a sabatului, pentru că în aceste zile ei nu-şi pot face afacerile lor; nu ezită să fie necinstiţi pentru a-şi spori câştigurile. Ei spun: „Când se va sfârşi o dată sâmbăta, ca să putem deschide grânarul? Vom micşora măsurile, vom mări preţurile şi vom falsifica balanţele”. Această nedreptate socială este strigătoare la cer şi Dumnezeu le anunţă o severă pedeapsă: „Voi schimba sărbătorile voastre în doliu şi toate cântările voastre în bocete”. Citind această profeţie, trebuie să fim atenţi să nu ne însuşim atitudinea fariseică denunţată în evanghelia de astăzi, adică să nu ne gândim că ceilalţi sunt răi, în timp ce noi suntem cei „drepţi”. Trebuie, în schimb, să mărturisim că aparţinem unei lumi în care domneşte lăcomia, izvor de continuă injustiţie; să recunoaştem că egoismul nostru contribuie la agravarea acestei situaţii. Pentru lucrurile ce ne interesează găsim întotdeauna timp; dar pentru a veni în ajutor unor persoane, pentru a vizita bolnavii, timpul ne lipseşte, cum ne lipseşte pentru rugăciune, din cauza unei infinităţi de motive. Astfel, sfârşim prin a ne asemăna acestor comercianţi bogaţi şi avizi, care găsesc timpul pentru a-i jefui pe alţii şi nu au timp pentru Dumnezeu.

Între pedepsele ameninţătoare ale profetului, ultima este, desigur, cutremurătoare. Ea este exprimată aşa: „Iată, vin zile – spune Domnul Dumnezeu – în care voi trimite foamete în ţară: nu va fi foame de pâine şi sete de apă, ci foame şi sete după un cuvânt al Domnului. Atunci vor merge rătăcind de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, căutând în tot locul un cuvânt al Domnului, dar nu-l vor găsi”. Această ultimă frază este cutremurătoare: să cauţi cuvântul Domnului şi să nu-l poţi găsi! Este dezolarea, este dezolarea spirituală, provocată de un lung şi continuu şir de infidelităţi, de neascultări faţă de Domnul. În Exerciţiile Spirituale, sfântul Ignaţiu spune că dezolarea poate să fie provocată de păcate şi că atunci este necesară penitenţa, căutarea cuvântului lui Dumnezeu cu perseverenţă, acceptarea dezolării ca o pedeapsă meritată: numai aşa putem recupera speranţa regăsirii Domnului, trăindu-ne viaţa în acord cu dorinţele sale.

Evanghelia ne dă această speranţă. Isus spune doar că a venit să-i cheme pe cei păcătoşi, şi nu pe cei care se cred drepţi.