Meditatia zilei - 5 noiembrie 2016

[altmariustotal catolic]

Fil 4,10-19; Ps 111; Lc 16,9-15

Cele două lecturi pe care liturgia ni le propune astăzi sunt exemplu de fidelitate şi de generozitate: pentru a fi fideli chemării lui Dumnezeu, trebuie să fim detaşaţi şi generoşi: numai astfel Dumnezeu va putea să ne încredinţeze „bogăţia adevărată”, ca s-o putem distribui.

În Scrisoarea către Filipeni citim că ei au fost generoşi faţă de Paul care era în închisoare, departe de cetatea lor. Ar fi fost foarte simplu să nu manifeste preocupare pentru a-l ajuta: el era departeY Totuşi, ei l-au trimis pe Epafrodit să-i ducă darurile lor.

Lucrul cel mai frumos este reacţia lui Paul, care le mulţumeşte din inimă, nu numai pentru daruri, ci şi pentru curentul carităţii ce îi animă: „Am trăit o mare bucurie în Domnul când am văzut înflorind sentimentele voastre faţă de mine”. Şi cu multă delicateţe adaugă că îl întăreşte, înainte de toate, efectul darului pe care l-a primit, care se întoarce în avantajul lor, deoarece sunt deschişi iubirii şi actul lor de iubire frăţească este „un parfum plăcut mirositor, o jertfă frumoasă, o ofrandă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu”.

Sentimentele lui Paul sunt sentimente de fidelitate şi de generozitate posibile numai celui care este detaşat de interesul personal şi preocupat numai pentru binele altuia: „M-am deprins să fiu mulţumit cu ce am. Eu ştiu să trăiesc şi din puţin, ştiu să trăiesc şi având de prisos: pretutindeni şi în toate m-am deprins să fiu şi sătul, şi flămând, şi să am de toate, şi să fiu lipsit de toate. Toate le pot îndura în acela care mă întăreşte. Totuşi aţi făcut bine că m-aţi ajutat atunci când mă aflam în strâmtorare”.

Astfel, darul este reciproc şi devine un dar făcut lui Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de darurile noastre, dar le primeşte pe acelea pe care le facem altora ca şi cum ar fi făcute pentru el: „Cine vă primeşte pe voi, pe mine mă primeşte, a spus Isus, şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis”.