Meditatia zilei - 31 august 2018

[altmariustotal catolic]

1Cor 1,17-25; Ps 32; Mt 25,1-13

Atât evanghelia, cât şi prima lectură de astăzi ne vorbesc despre înţelepciune şi despre nebunie, în moduri însă foarte diferite.

Isus îl pune în gardă împotriva nebuniei pe cel care trăieşte în mod incoerent, fără să ia act de exigenţele propriei vocaţii. Fecioarele nechibzuite (nebune), ca şi cele înţelepte, au fost invitate să participe la ospăţ, cele nechibzuite, însă, nu au reflectat asupra modului corect în care trebuie să se pregătească şi, de aceea, nu au fost pregătite în momentul decisiv şi au auzit, astfel, cutremurătoarele cuvinte: „Vă spun adevărul: nu vă cunosc!” Prin această parabolă, Isus ne cheamă din nou cu hotărâre la necesitatea coerenţei. Suntem cu adevărat coerenţi cu vocaţia noastră creştină? Vom fi pregătiţi la momentul decisiv?

Paul, însă, în Scrisoarea întâi către Corinteni, subliniază contrastul între înţelepciunea umană şi înţelepciunea divină. Corintenii erau avizi după înţelepciunea umană. Grecii, în general, erau foarte interesaţi de orice fel de cercetare filozofică („filosofia”, din punct de vedere etimologic, înseamnă „iubirea înţelepciunii”); la Corint, această tendinţă i-a făcut pe corinteni să se divizeze în adeziunea lor la diverşi predicatori ai evangheliei, după abilităţile mai mult sau mai puţin mari în a exprima într-un mod atrăgător şi eficace doctrina lui Cristos. De aceea, Paul vede necesitatea unei învăţături împotriva căutării înţelepciunii umane: „Cristos m-a trimis să predic evanghelia, nu prin cuvinte pline de înţelepciune, ca să nu fie zadarnică crucea lui Cristos”. Pentru aceasta, el pune în contrast nebunia crucii şi înţelepciunea umană: „Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care merg spre pierzare, dar pentru cei care se salvează, pentru noi, este puterea lui Dumnezeu”.

Paul exprimă cele două orientări diferite ale lumii elenistice şi ale lumii ebraice, spunând: „Iudeii cer minuni şi grecii caută înţelepciune”. Şi vedem aceasta de mai multe ori în evanghelie: de mai multe ori, iudeii cer lui Isus semne minunate, menite să demonstreze că el este trimisul lui Dumnezeu. Grecii, în schimb, caută discursuri bine făcute, convingătoare, raţionale. Cum răspunde Dumnezeu la aceste aşteptări? Am putea să ne gândim că Dumnezeu, în bunătatea sa, se adaptează acestor dorinţe umane, pe care, în fond, el însuşi le-a pus în inima omului; însă în misterul lui Cristos, Dumnezeu respinge atât o aspiraţie, cât şi pe cealaltă. Iudeii cer miracole? „Noi îl predicăm pe Cristos răstignit, scandal pentru iudei”, scandal deoarece crucea este semnul slăbiciunii, şi nu al puterii. O minune trebuie să arate puterea lui Dumnezeu, crucea pare să arate maxima slăbiciune. Grecii caută înţelepciune? „Noi îl predicăm pe Cristos răstignit, nebunie pentru păgâni”. Este adevărat că a predica credinţa într-un om care s-a lăsat răstignit pare lucrul cel mai puţin raţional din lume! Şi totuşi, această nebunie şi această slăbiciune sunt adevărata manifestare a puterii şi a înţelepciunii lui Dumnezeu: „Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât înţelepciunea oamenilor şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât puterea oamenilor”. Dacă ne gândim la alte texte ale sfântului Paul, înţelegem că crucea este revelaţia cea mai tare şi mai înţeleaptă a iubirii lui Dumnezeu. Nu este posibil să găseşti o manifestare a iubirii care să fie mai profundă şi mai înaltă decât crucea lui Cristos. A accepta din iubire umiliri, suferinţe, moartea, aceasta este iubirea pură, puternică, generoasă; nu există iubire mai mare. De aceea, crucea, „scandal pentru iudei, nebunie pentru păgâni, este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu pentru cei care sunt chemaţi, fie iudei, fie greci”.