Meditatia zilei - 30 mai 2018

[altmariustotal catolic]

1Pt 1,18-25; Ps 147; Mc 10,32-45

 

Autorul evangheliei a voit să scoată în evidenţă un mare contrast. Isus revelează celor doisprezece destinul său viitor, plin de umiliri: „Îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui şi îl vor ucideY„.

Imediat după aceea, Ioan şi Iacob îi cer un privilegiu: „Dispune ca noi să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta, atunci când vei veni în slavă”. Şi aceasta tocmai când Isus, învăţătorul lor, abia descrisese umilirile la care va fi supus! Ei sunt cu adevărat inconştienţi şi Isus le-o spune de-a dreptul: „Nu ştiţi ce cereţi!”
Adeseori, şi noi suntem inconştienţi. Când Isus ne explică misterul său spunem că am înţeles, şi îndată îi cerem lucruri complet în contrast cu planul Tatălui.
Dar încă mai interesant şi instructiv pentru noi este indignarea celorlalţi zece apostoli: „Ceilalţi zece au auzit şi au fost cuprinşi de indignare din cauza lui Iacob şi Ioan”. Este vorba, desigur, despre o indignare virtute: ei au înţeles, ei vor umilinţa, nu gloriaY
În realitate, nu este aşa. Această indignare manifestată în cor nu este dictată de virtute, ci de acelaşi defect al fiilor lui Zebedeu. Toţi sunt ambiţioşi, toţi vor locuri de cinste şi le este teamă să nu fie ocupate de alţii. De aceea, Isus le dă o lecţie de slujire umilă, de măreţie adevărată: „Cel care vrea să fie mai mare între voi să fie servitorul vostru; cel care vrea să fie primul între voi să fie sclavul tuturor”. E o lecţie şi pentru noi, deoarece şi noi avem uneori momente de indignare asemănătoare, pe care ne grăbim să le considerăm virtuoase, în timp ce ele vin din aceleaşi defecte pe care le deplângem în mod virtuos la alţii. Ele par indignări spirituale şi ne dau o oarecare satisfacţie interioară („Eu nu sunt aşa!”), şi acesta este semnul că, dimpotrivă, suntem tocmai aşa.
 
Isus nu s-a indignat la cererea apostolilor săi, i-a corectat cu răbdare, blândeţe şi simplitate: „Nu ştiţi ce cereţi”, şi i-a învăţat calea adevăratei măreţii: „Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi”.