Meditatia zilei - 30 iulie 2014

[altmariustotal catolic]

MIERCURI DIN SĂPTĂMÂNA A XVII-A DE PESTE AN

Ier 15,10.16-21; Ps 58; Mt 13,44-46

Isus ne spune cât de preţioasă este împărăţia lui Dumnezeu şi ne ajută să întrevedem ce mare privilegiu e să fim chemaţi la aceasta. Cine o înţelege este plin de bucurie şi atunci i se pare prea puţin să vândă totul pentru a poseda această unică comoară, acest „mărgăritar de mare preţ".

Textul din Cartea lui Ieremia este în contrast cu bucuria care pătrunde toate cuvintele evangheliei de astăzi. Şi Ieremia vorbeşte despre bucurie, dar la trecut: „Cuvântul tău a fost bucuria şi veselia inimii mele". Acum, însă, el trăieşte „o durere fără sfârşit", deoarece a devenit „motiv de neînţelegere şi de ceartă pentru toată ţara". Nu mai înţelege propria vocaţie şi, de aceea, îl acuză pe Dumnezeu: „Tu ai devenit pentru mine ca un pârâu care dispare, cu ape nestatornice". Răspunsul Domnului face să se întrevadă nestatornicia lui Ieremia: „Dacă te vei întoarce la mine, te voi face să revii şi vei fi din nou slujitorul meu şi vei sta în prezenţa mea". Bucuria care se revărsa din inima sa era adevărată, şi el o aşteaptă încă.

Şi viaţa noastră îşi are crizele ei, şi bucuria noastră se şterge uneori până la dispariţie. Dar Domnul este fidel. El este întotdeauna cu noi şi nu retrage bucuria pe care ne-a dat s-o gustăm, dar vrea s-o purifice şi să o adâncească tot mai mult.

„Eu voi fi cu tine". În fiecare zi îl aflăm dacă ne convertim, pentru că el vrea să fie căutat şi găsit, pentru bucuria noastră, care este şi bucuria sa.

Există un text minunat la începutul Scrisorii întâi a lui Petru, care ne ajută să înţelegem sensul încercărilor: „Fiţi plini de bucurie, chiar dacă acum trebuie să fiţi, pentru un timp, îndureraţi de diferite încercări, deoarece valoarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul, care, deşi destinat să piară, totuşi este încercat în foc, să fie aflată de laudă, măreţie şi cinste când se va dezvălui Isus Cristos: voi îl iubiţi fără să-l fi văzut; şi fără să-l vedeţi credeţi în el, de aceea, tresăltaţi de o bucurie nespusă şi glorioasă, în timp ce urmaţi scopul credinţei voastre, adică mântuirea sufletelor".

Încercarea nu trebuie să fie motiv de tristeţe: ea este fecundă pentru mântuire şi este o etapă spre bucuria învierii.