Meditatia zilei - 28 iulie 2012

[altmariustotal catolic]

SÂMBĂTĂ DIN SĂPTĂMÂNA A XVI-A DE PESTE AN

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

Ier 7,1-11; Ps 83; Mt 13,24-30

Cu multă fermitate, ba chiar cu îndrăzneală surprinzătoare, profetul Ieremia a luptat împotriva devierilor religioase ale poporului său, în special ale poporului său, de la Ierusalim. În acest oraş, Solomon construise un magnific templu lui Dumnezeu, şi aproape de templul lui Dumnezeu poporul se simţea în siguranţă: Dumnezeu nu putea să abandoneze un oraş în care el îşi avea locuinţa. Însă poporul profita de acest sentiment de siguranţă pentru a se abandona unei complete incoerenţe de viaţă. Profetul o descrie: „Furaţi, ucideţi, comiteţi adulterul, faceţi jurăminte false, aduceţi jertfe lui Baal, vă închinaţi altor dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi şi apoi veniţi în faţa mea în această casă, care poartă numele meu, şi spuneţi: «Suntem curaţi!», ca apoi să faceţi mai departe toate aceste nelegiuiri”. Era un mare scandal şi Ieremia denunţă această deviere, această ipocrizie.

Pentru a fi într-un autentic raport cu Dumnezeu, nu ajunge să mergem într-un loc sacru şi să participăm la funcţiuni religioase; este indispensabilă trăirea într-un mod corespunzător voinţei lui Dumnezeu, corespunzător iubirii lui Dumnezeu. De aceea, profetul proclamă: „Nu vă încredeţi în cuvintele înşelătoare ale celor ce spun: «Aici este templul Domnului! Templul Domnului! Templul Domnului!» Dacă veţi îndrepta cu adevărat purtarea şi faptele voastre… eu vă voi face să locuiţi în acest loc”, dar dacă nu veţi asculta glasul lui Dumnezeu, atunci, „spune Domnul, voi face cu acest templu, care poartă numele meu şi în care voi vă încredeţi, cum am făcut cu templul din Şilo” (cf.Ier 7,13.14). Şilo era locul unde, în timpul lui Samuel, era templul lui Dumnezeu. După căderea Israelului, din cauza filistenilor, el a fost complet distrus, fără a mai rămâne ceva din el. Ieremia a avut mult curaj să prezică aceeaşi soartă pentru templul din Ierusalim. Concetăţenii au reacţionat imediat, acuzându-l pe profet că vorbeşte împotriva templului, deci de a submina încrederea în Dumnezeu, de a blasfemia. L-au arestat, spunând: Acest om trebuie să moară, pentru că vorbeşte împotriva templului, pentru că a prezis în numele Domnului: „Acest templu va avea soarta celui din Şilo şi că acest oraş va fi distrus”. Însă Ieremia vorbise cu adevărat în numele lui Dumnezeu şi ameninţarea s-a adeverit, deoarece poporul nu a ascultat de Domnul.

În Evanghelia după Matei, când Isus alungă negustorii din templu, se referă la profeţia lui Ieremia: „Casa mea va fi casă de rugăciune; voi, însă, aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari”. Este expresia pe care o citim în textul lui Ieremia: „Oare acest templu care îmi poartă numele este o peşteră de tâlhari?”

E întotdeauna util să reflectăm asupra acestei profeţii şi să examinăm modul nostru de a ne comporta în locurile sacre şi în rugăciunea personală. Încrederea noastră în Dumnezeu la ce ne duce? Dacă ne duce la neglijarea datoriilor noastre, atunci nu este o adevărată încredere. Încrederea autentică duce la docilitatea perfectă, la generozitate; atunci, da, putem să fim siguri că Domnul nu ne va lipsi niciodată, că ne va veni în ajutor în orice circumstanţă, că ne va da harul său pentru a trăi în iubirea sa.