Meditatia zilei - 27 septembrie 2011

[altmariustotal catolic]

27 SEPTEMBRIE: SF. VINCENŢIU DE PAUL, PR.

http://arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

1Cor 1,26-31; Ps 111; Mt 25,31-46

Prima lectură este o invitaţie la convertire, adică la schimbarea mentalităţii, a spiritului şi a inimii, la schimbarea ideilor noastre despre Dumnezeu.

Gândindu-ne la Dumnezeu, noi îl vedem bogat, atotputernic, glorios, şi lucrul acesta nu este câtuşi de puţin fals. Fals este numai modul nostru de a gândi, pentru că noi îi atribuim ideile noastre de bogăţie, de putere, de glorie şi, de aceea, mergem spre el asemenea săracului ce se apropie de cel bogat pentru a obţine ceva, ca unul slab care se prezintă la cel mai puternic, ca unul umil care se îndreaptă spre cel ce este plin de glorie… În felul acesta, facem din Dumnezeu un idol, deoarece acest Dumnezeu bogat, puternic, glorios, pe care îl căutăm pentru a profita spre a satisface nevoile noastre, nu este altul decât un idol. Nu avem un adevărat raport cu Dumnezeu: vrem doar ceea ce ne place, ceea ce este conform cu interesele noastre omeneşti, căutăm să obţinem această bogăţie, această putere, această glorie şi gândim: acestea sunt atributele lui Dumnezeu.

În evanghelie, Isus ne spune contrariul. Pentru a-l găsi pe Dumnezeu, nu trebuie să privim în sus, spre aceste idei de bogăţie, de putere, de glorie, ci să-l căutăm aici, jos: în săraci, în cei slabi şi umili. Şi vom găsi bogăţia divină, care nu are nimic comun cu bogăţia umană; vom găsi forţa divină, complet diferită de ideile noastre umane; vom găsi gloria divină, care este cu totul altceva decât ideile noastre despre glorie. Vom găsi un Dumnezeu care ne surprinde prin bogăţia sa de milostivire, iubire şi umilinţă, un Dumnezeu care îşi află gloria în preocuparea pentru cei săraci, dezmoşteniţi, neluaţi în seamă. În acest fel, vom înţelege cum trebuie să trăim noi înşine pentru a putea fi cu el. Nu este vorba, vreau să spun, de o revelaţie teoretică despre Dumnezeu, aşa cum am spus că trebuie să-l vedem ca pe cineva care se află între cei săraci, slabi, umili. Trebuie să facem ca el, pentru a fi cu el. Atunci îl vom recunoaşte nu într-o manieră abstractă, ci participând la însăşi viaţa sa.

E o revelaţie la care trebuie să medităm profund, nu este o revelaţie naturală. O primim de la Isus; noi n-o putem înţelege cu categoriile noastre umane, dar putem cere aceasta asemenea drepţilor din evanghelie: „Doamne, când te-am văzut?” Şi el ne răspunde aşa cum o va face pentru ei: „Ori de câte ori aţi făcut acestea unui dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut”.