Meditatia zilei - 27 februarie 2019

[altmariustotal catolic]

Sir 4,12-22; Ps 118; Mc 9,37-39

 

Acest scurt pasaj din evanghelie ne oferă o lecţie importantă. Ioan, vorbind în numele celorlalţi apostoli, i se adresează lui Isus: „Învăţătorule, am văzut pe cineva că scotea diavoli în numele tău; am voit să-l împiedicăm, căci nu-i din rândul acelora care ne urmează”. Ucenicii au conştiinţa că sunt mica, dar autentica turmă a lui Cristos, şi au dreptate. Ei îi aparţin lui Cristos, şi pentru a-l urma pe Cristos, este necesar să fie cu el, deci lor li se pare logic să-i împiedice pe cei care nu fac parte din grup, şi vor să se folosească de numele lui Cristos în avantajul lor. Dar aceasta nu este şi logica divină. Isus i-a răspuns: „Nu-l împiedicaţi, căci cel care face o minune în numele meu nu poate, imediat după aceea, să mă vorbească de rău”. Într-adevăr, este un lucru foarte puţin probabil ca cineva care s-a apropiat de Isus „imediat după” să-l vorbească de rău, dar este posibil ca, după un anumit timp, să fie din nou pe un drum greşit. Pentru moment, însă, este pe un drum bun şi Dumnezeu se bucură de tot binele, oriunde acesta poate fi întâlnit.

Apostolii, desigur, îi aparţin lui Cristos, dar nu pot să-l considere pe Cristos ca proprietate a lor, pentru că acesta este un alt lucruY nu au monopolul asupra lui Cristos, asupra harului său. Dacă Dumnezeu lucrează şi pe alte canale, dacă Dumnezeu acţionează în alte locuri care nu sunt turma lui Cristos, aceasta trebuie să fie pentru ei motiv nu de contrarietate, ci de bucurie.

Este uşor pentru noi, care suntem siguri că posedăm adevărul fiind în Biserica Catolică, să avem tentaţia de a crede că binele se găseşte numai aici, şi la fel cu adevărul şi cu caritatea. Dumnezeu nu este de aceeaşi părere.

Isus ne conduce, de asemenea, la solidaritate. „Cine nu este împotriva noastră este cu noi”. Astfel, inima creşte, în loc să se chircească. Toate persoanele care fac binele trebuie considerate ca fiindu-ne prietene, chiar dacă în alte circumstanţe pot vorbi, din diferite motive, împotriva noastră. Noi însă gândim aşa: „Ori buni cu noi, ori răi împotriva noastră”, dar încă o dată o spun, aceasta nu este perspectiva lui Dumnezeu. Dumnezeu face să cadă ploaia şi peste cei buni, şi peste cei răi, adică împarte pretutindeni harurile sale şi orice har divin este un posibil început al unui drum spre Cristos. „Cine nu este împotriva noastră este cu noi”. Legea lui tot sau nimic valorează pentru noi, dar greşim dacă vrem s-o aplicăm şi altora, deoarece nu suntem noi judecători ai altora. Să ne bucurăm de orice mic bine care este făcut de cineva, pentru că orice pas spre bine este un pas spre Dumnezeu. Să-i cerem Domnului darul acestei generozităţi a inimii, care corespunde dorinţei sale şi adevăratului interes al evanghelizării.