Meditatia zilei - 25 octombrie 2016

[altmariustotal catolic]

Ef 5,21-33; Ps 127; Lc 13,18-21

Parabolele din evanghelia de astăzi ne dau un sentiment de încredere, dar şi de răbdare. Un sentiment de încredere pentru că Domnul ne descoperă că împărăţia lui Dumnezeu creşte în noi. Este vorba despre o mică sămânţă, dar care are o mare putere şi care produce ceva cu adevărat minunat, ceva ce se aseamănă cu o bucată de drojdie care face să dospească trei măsuri de făină: o cantitate mare de făină. Drojdia nu se vede, dar ea acţionează în secret, aşa cum sămânţa e ascunsă în pământ, dar e vie şi poate să ajungă o plantă care creşte până devine copac.

Domnul ne vorbeşte, astfel, despre forţa dinamică a împărăţiei lui Dumnezeu. Este o forţă, un dinamism prezent în noi pentru a transforma viaţa noastră, sufletul nostru. Pentru moment, nu vedem ceea ce lucrează: este ascuns, e în secret, dar cu siguranţă face lucruri mari.

Singura condiţie este de a frământa drojdia în toate măsurile de făină, aşa cum a făcut femeia pentru a face să fermenteze tot aluatul. Dincolo de metaforă: trebuie să păzim în noi această drojdie şi să o frământăm cu viaţa noastră în rugăciune, în meditaţie, cu o hotărâre fermă; să amestecăm întotdeauna sămânţa bună a evangheliei cu viaţa noastră, să nu separăm niciodată viaţa noastră de cuvântul lui Dumnezeu, să ne confruntăm în orice ocazie cu dorinţa lui Isus, cu prezenţa sa în noi.

Numai aşa putem să înaintăm cu o încredere şi cu o răbdare care elimină orice gând de disperare, deoarece suntem siguri că avem în noi toată forţa iubirii Domnului care poate să transforme lumea.