Meditatia zilei - 23 septembrie 2019

[altmariustotal catolic]

Esd 1,1-6; Ps 125; Lc 8,16-18

„Luaţi seama la felul cum ascultaţi”, spune Domnul. Când ascultăm cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fim preocupaţi pentru a-l aprofunda, pentru a-l primi cu toată inima. Aceasta este valabil astăzi pentru pasajul din Cartea lui Esdra, care vorbeşte despre reconstrucţia templului din Ierusalim, din ordinul lui Cirus: „Aşa vorbeşte Cirus, regele Persiei: Domnul, Dumnezeul cerului, mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-i construiesc un templu la Ierusalim, în Iudeea”. Este minunat: Dumnezeu determină o schimbare majoră a scenei mondiale pentru ca templul său din Ierusalim să poată fi reconstruit. „Cine dintre voi face parte din poporul său, Dumnezeu să fie cu el; să se întoarcă la Ierusalim, în Iudeea, şi să construiască acolo templul Domnului, Dumnezeul lui Israel”. Este vorba despre o chemare a lui Dumnezeu, care vine într-un mod stupefiant, este un strigăt de triumf care răsună în istoria sacră. Şi psalmul vorbeşte despre acest lucru admirabil: „Domnul a făcut pentru noi lucruri minunate, ne-a umplut de bucurie”, ne-a umplut de mirare, ca atunci când în pustiu ar începe să curgă un fluviu.

În această reconstrucţie a templului citim profeţia morţii şi a învierii lui Cristos: templul fusese distrus, templul învie. În zilele următoare, reflectând asupra lecturilor liturgice, să nu pierdem din vedere misterul central al învierii lui Cristos: învierea este adevărata reconstrucţie a Templului din care şi noi facem parte.

În edictul lui Cirus există un detaliu care ne priveşte mai îndeaproape. Este adevărat că noul templu din Ierusalim va fi reconstruit de iudei, însă şi păgânii sunt invitaţi să participe la această reconstrucţie: „Oriunde locuiesc supravieţuitori din poporul Domnului, populaţia din acel loc să-i ajute cu argint, cu aur, cu daruri în natură şi vite şi alte daruri făcute de bunăvoie pentru casa lui Dumnezeu din Ierusalim”. Aceasta este reluată de sfântul Paul atunci când va vorbi despre oferta popoarelor. Dar când cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte, împlinirea depăşeşte întotdeauna ceea ce s-a înţeles în primul moment: oferta popoarelor este, în realitate, oferta de ei înşişi, ca pietre pentru construcţia noului templu. Noi, care nu eram poporul lui Dumnezeu, am fost acceptaţi pentru a forma templul lui Dumnezeu, împreună cu apostolii şi profeţii (cf. 1Pt 2,5.10).

Recunoaştem în această pagină istoria noastră prezentă, privilegiul pe care îl avem de a participa la construcţia templului lui Dumnezeu nu numai cu oferte materiale, ci cu oferta persoanelor noastre, unită cu oferta Domnului Isus.