Meditatia zilei - 23 octombrie 2012

[altmariustotal catolic]

MARŢI DIN SĂPTĂMÂNA A XXIX-A DE PESTE AN

Ef 2,12-22; Ps 84; Lc 12,35-38

Citim astăzi, la prima lectură, una dintre admirabilele pagini ale sfântului Paul, unde este exprimat misterul lui Cristos. „Cristos, care este pacea noastră, din cele două lumi, Israel şi păgânii, a făcut un singur popor; prin moartea sa pe cruce, el a făcut să cadă ceea ce îi despărţea, adică zidul urii”. Prin moartea sa, Isus l-a primit pe toţi oamenii în inima sa, împăcându-i cu Dumnezeu într-un singur trup. Şi acum, „în el orice construcţie se înalţă în bună rânduială, ca să ajungă un lăcaş sfânt în Domnul”, în el, toţi vom fi zidiţi „pentru a deveni locuinţa lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt”.

Acestea erau motivele marii bucurii a lui Paul în suferinţele sale, şi care pot să ne umple şi pe noi de o profundă bucurie. Nu mai există străini în Biserică: sunt doar fii ai lui Dumnezeu şi fraţi în Cristos, şi tocmai această fraternitate universală, fraternitate nu umană, ci dată de participarea la acelaşi har, dă frumuseţe Bisericii. Este aici, într-adevăr, un aspect fundamental: iudeii, care voiau numai pentru ei privilegii din partea lui Dumnezeu, s-au situat singuri în afara misterului Bisericii.

În evanghelie găsim o învăţătură pe care Isus o repetă adesea: trebuie să fim gata: „fiţi gata, îmbrăcaţi şi cu făcliile aprinse; să fiţi ca nişte oameni care îl aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă”. Adică să fiţi la muncă atunci când va veni Domnul, să trăiţi într-o atitudine de disponibilitate, de angajare, de aşteptare şi de încredere. Dacă ne găseşte aşa generoşi, el va fi generos: el va fi slujitorul nostru şi noi vom fi primiţi la banchetul său. Dar trebuie să ne găsească la muncă, susţinuţi de speranţa de a fi recompensaţi la întoarcerea sa.

El vine în moduri diferite în cursul vieţii, nu numai la sfârşit. Vine în mod special în Euharistie şi, dacă pregătim întâlnirea cu el, ne va primi cu siguranţă la masă împreună cu el.

Aşteptarea plină de bucurie a lui Isus dă sens oricărei vieţi, o face plină de lumină, oricât de lipsită de culoare ar putea părea.