Meditatia zilei - 22 septembrie 2011

[altmariustotal catolic]

JOI DIN SĂPTĂMÂNA A XXV-A DE PESTE AN

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

Ag 1,1-8; Ps 149; Lc 9,7-9

La începutul săptămânii am ascultat relatarea întoarcerii din exil prin Cartea lui Esdra, în timpul lui Cirus. Prin profetul Aggeu ne situăm în timpul lui Darius, succesorul lui Cirus, după mai mulţi ani. Întorşi în patrie, israeliţii au ridicat imediat un altar, dar nu au reconstruit templul. Au trecut mai mulţi ani, şi ei îşi construiau case comode, dar nu mai găseau nici timpul şi nici mijloacele pentru a reconstrui casa lui Dumnezeu. Şi Domnul, prin gura profetului Aggeu, îşi arată nemulţumirea: „A sosit oare timpul să vă instalaţi în case luxoase, în timp ce casa mea este în ruină?"

Acum este ocazia unui examen de conştiinţă, deoarece noi înşine avem uneori tentaţia de a ne interesa mai întâi de „casa" noastră şi să lăsăm în uitare casa lui Dumnezeu. Când este vorba despre interesele noastre suntem nerăbdători, lucrurile nu ne par niciodată făcute la timp; interesele lui Dumnezeu, în schimb, întotdeauna pot să mai aştepte. Pentru televizor, de exemplu, există timp întotdeauna, dar avem oare, pe de altă parte, timp să aprofundăm cunoştinţele noastre religioase? Spunem că avem nevoie să ne şi distrăm puţin, să ne odihnim, şi este adevărat. Dar dacă privim mai adânc în noi înşine cu sinceritate, înaintea lui Dumnezeu, trebuie să admitem că adeseori nu nevoia de odihnă ne conduce în alegerile pe care le facem, ci iubirea de sine, egoismul, nepăsarea.

După reproş, Domnul face o constatare: „Aţi semănat mult, dar aţi recoltat puţin; aţi mâncat, dar nu v-aţi putut sătura... Luaţi aminte la ceea ce trebuie să faceţi!" Viaţa nu dă adevărate satisfacţii. Israeliţii care-şi pun mai presus de toate interesele lor faţă de acelea ale lui Dumnezeu nu gustă nici succesul, nici bucuria, deoarece le lipseşte lucrul cel mai important, care este acela de a căuta slujirea şi slava lui Dumnezeu. Dacă există ceea ce contează cu adevărat, atunci bucuria va fi prezentă până şi în lipsurile cele mai mari. Cine, în schimb, caută numai propriul interes ajunge la un fel de dezgust, de insatisfacţie profundă pentru toate, deoarece el nu corespunde vocaţiei omului care este generozitatea, fidelitatea faţă de Domnul.

Să-i cerem Domnului să ne dea dorinţa de a sluji, de a nu căuta, înainte de toate, propriile noastre interese, ci ale lui, să sporim preocuparea noastră de a face cu adevărat lucruri importante, pentru a avea consolarea pe care ne-o dau cuvintele Domnului: „Iată, construiţi casa mea. Voi locui cu plăcere în ea şi voi fi preamărit într-însa".

[silvian dobre]

Doamne  ajuta!

[Victoria Stoian]