Meditatia zilei - 20 iulie 2019

[altmariustotal catolic]

Ex 12,37-42; Ps 135; Mt 12,14-21

Luca, în evanghelia copilăriei, ne spune că Isus era supus lui Iosif şi Mariei. Ca om, el a învăţat blândeţea mamei sale, care nu a strigat niciodată, care nu şi-a ridicat glasul decât pentru a-l preamări pe Dumnezeu.

Astăzi, evanghelia ni-l prezintă pe Isus tocmai ca pe servitorul blând şi umil cu inima. Este umil Fiul lui Dumnezeu, căci, în faţa fariseilor care unelteau „pentru a-l da la moarte”, nu are atitudine de contestatar, ci se retrage; este blând Fiul lui Dumnezeu, căci îi vindecă pe toţi. Realizează în sine cu adevărat figura slujitorului lui Dumnezeu care nu opune rezistenţă prin violenţă, ci cu blândeţea aceluia despre care Isaia a spus: „Duhul Domnului este asupra mea; el m-a trimis să anunţ săracilor vestea cea bună, să proclam prizonierilor eliberarea şi celor orbi vederea; să dau libertate celor oprimaţi”.

Dar există şi un alt aspect. De două ori, Isaia, în pasajul reluat de evanghelia de astăzi, vorbeşte despre „popoare”, adică despre păgâni, despre toate naţiunile: „Va vesti popoarelor dreptatea”. Apare clară aici intenţia lui Dumnezeu de a extinde la toată lumea caritatea sa, iubirea sa mare şi, în acelaşi timp, umilă. Astfel se explică şi prima lectură. Dumnezeu şi-a ales şi şi-a format un popor, după ce i-a eliberat din mâinile păgânilor. Dar toate privilegiile pe care el le-a dat acestui popor: „adoptarea de fii, gloria, alianţele, legislaţiile, cultul, promisiunile, patriarhii”, cum scrie sfântul Paul romanilor (9,4), sunt date pentru mântuirea tuturor popoarelor. Paul însuşi, evreu din evrei, a fost chemat pentru a fi apostol al neamurilor. Şi sfântul Petru scrie în prima sa scrisoare, vorbind despre profeţi: „Lor le-a fost revelat că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi erau miniştri ai acelor lucruri care acum v-au fost anunţate”.

Toate darurile, toate harurile pe care Domnul ni le face sunt spre folosul tuturor, cum scrie, de asemenea, sfântul Petru: „Fiecare trăieşte după harul primit, punându-l în serviciul tuturor”.

Să-i cerem lui Isus să ne deschidă inima spre caritatea universală pe care ne-o dă el, cuptorul arzător al carităţii.