Meditatia zilei - 20 aprilie 2012

[altmariustotal catolic]

VINERI DIN SĂPTĂMÂNA A II-A A PAŞTELUI

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

Fap 5,34-42; Ps 26; In 6,1-15

Orice naraţiune a evangheliei e făcută pentru a fi citită după învierea lui Isus, şi unele pasaje în mod particular. Aceea a înmulţirii pâinilor este aleasă de Biserică în acest timp pascal ca să ne dăm seama că ea conţine profeţia în acţiune a ceea ce Isus înviat ne dă. Acela care ne dă pâinea vie este Isus înviat, ba, mai mult, el este pâinea vie capabilă de a-i hrăni pe toţi cei care cred în el. Şi sfântul Ioan, în timp ce scria evanghelia sa, avea, fără îndoială, în minte raportul dintre acest miracol şi darul Euharistiei. La început, el scrie: „Era aproape sărbătoarea Paştelui”, se gândea, deci, la moartea lui Isus, la Paşti. La sfârşit este încă mai clar că el face aluzie la răstignire şi înviere. Isus, când mulţimea, sătulă, începe să-l laude şi vrea să-l facă rege, nu acceptă să fie un rege pământesc şi – scrie Ioan – „s-a retras din nou pe munte, el singur”. Toate acestea au un raport direct cu patima lui Isus: el a fost condamnat de mulţime pentru că refuzase să satisfacă visurile de fericire şi de mărire politică ale poporului. Nevoind să fie rege al iudeilor, el a fost refuzat de ei.

El nu voia să fie un rege pământesc, ci adevăratul păstor al tuturor oamenilor. De aceea, s-a dus „pe munte”. Ioan, când scrie „pe munte” se gândeşte la Isus care trebuie să fie înălţat de la pământ, pentru a-i atrage pe toţi la sine. Această înălţare se împlineşte prin cruce: începe pe cruce, continuă în înviere şi în înălţare: Isus, prin cruce, se întoarce la Tatăl.

De aceea, înmulţirea pâinilor este ca o figură a operei pe care Isus o va împlini în patima şi învierea sa. Până şi întrebarea lui Isus către Filip: „De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia?” îşi are răspunsul în patimă şi înviere. Tocmai prin acestea, Isus, dându-şi trupul şi sângele pentru noi, ne-a cumpărat pâinea care hrăneşte toate sufletele. Acest lucru ne este sugerat de relatarea evanghelică.

Să-i mulţumim Domnului Isus că s-a făcut hrana noastră prin sacrificiul său şi să primim cu credinţă darul său: credinţa este condiţia pentru a fi hrăniţi de această pâine, de a putea realiza comuniunea divină, de a fi în unire cu toţi aceia care se hrănesc din această unică pâine, pâinea vie care ne dă adevărata viaţă.