Meditatia zilei - 2 mai 2014

[altmariustotal catolic]

2 MAI: SF. ATANASIE, EP. ÎNV.

1In 5,1-5, Ps 36, Mt 10,22-25a

Evanghelia ne prezintă în mod realist dificultăţile martorilor credinţei: de aceea, este citită în sărbătoarea sfântului Atanasiu, de patru ori exilat, constrâns să fugă şi să se ascundă tocmai pentru credinţa sa în divinitatea lui Isus. Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu este la nivelul nostru, el ne este infinit superior, într-un mod pe care abia îl putem întrevedea în relatarea transfigurării, şi pe care trebuie să-l acceptăm prin credinţă. Dar în istoria Bisericii s-au ridicat atâţia oameni ce au voit să-l reducă pe Isus la măsura noastră umană, la statura de creatură. Aşa s-a întâmplat în timpul sfântului Atanasiu, cu erezia lui Arius, care afirma că Isus nu era decât un simplu om, mare, sfânt, adoptat de Dumnezeu, dar nu Fiul lui Dumnezeu. Şi mulţi, chiar şi episcopi, chiar împăraţi, au acceptat această teorie, deoarece părea mai uşoară, nu impunea adeziunea la un mister inefabil, incomprehensibil.

Atanasiu apără însă acest adevăr de credinţă: este un mister de care depinde mântuirea noastră, deoarece dacă Isus nu este Fiul lui Dumnezeu, noi nu suntem nici răscumpăraţi, nici mântuiţi, mântuirea fiind opera lui Dumnezeu. Desigur, existenţa unui creştin este una dificilă, plină de încercări şi, mai mult, este lipsită de evidenţa victoriei. Este dificil să crezi că Isus a învins lumea când el a trebuit să suporte persecuţii. Dar victoria nu poate fi obţinută fără luptă, fără să fi cunoscut pătimirea Domnului. Trebuie să credem în misterul „total” al lui Isus: misterul unei morţi care se deschide spre înviere. Un creştin nu trebuie să se mire prea mult că, asemenea lui Isus, este persecutat, deoarece numai în aceste condiţii se poate ajunge la victoria credinţei.

Ce înseamnă „victoria credinţei”? Înseamnă să continui să crezi, în timpul suferinţelor, că Dumnezeu te iubeşte şi te pune la încercare pentru un bine mai mare.