Meditatia zilei - 2 august 2017

[altmariustotal catolic]

Ex 34,29-35; Ps 98; Mt 13,44-46

„Când Moise a coborât de pe muntele SinaiY nu ştia că faţa lui strălucea de lumină, pentru că vorbise cu Domnul”.

Acest amănunt mă face să mă gândesc la faptul că astăzi, între noi, există persoane care au chipul strălucitor, persoane din toate categoriile şi din toate vârstele a căror faţă iradiază tocmai lumina Domnului. Fără ca ei să o ştie, sunt, prin prezenţa lor, martori ai lui Dumnezeu.

Inima este aceea care face ca pe chipul omului să iradieze lumina. Este vorba despre un fenomen spiritual: inima unită cu Domnul provoacă o manifestare de bucurie plină de linişte şi pace, un dinamism al iubirii care transformă persoana, făcând-o instrument al luminii divine.

Sfântul Paul, în a doua sa scrisoare adresată corintenilor, confruntă strălucirea efemeră a chipului lui Moise cu „măreţia gloriei noii alianţe” (2Cor 3) şi afirmă: „Noi reflectăm ca într-o oglindă măreţia Domnului şi vom fi transformaţi, din măreţie în măreţie, în aceeaşi imagine”. Apostolul scrie într-un moment de mare suferinţă şi preocupare, tocmai din cauza Bisericii din Corint, dar bucuria sa spirituală merge dincolo de orice suferinţă şi cuvântul său este unul de exaltare: „Noi reflectăm ca într-o oglindă măreţia Domnului!”

Evanghelia subliniază motivul acestei bucurii care transformă persoana: ea a găsit o comoară pentru care renunţarea la toate pare puţin lucru: „Împărăţia cerurilor este asemenea unei comori ascunseY un om o găseşteY, merge, plin de bucurie, vinde tot ce areY„. Detaşarea, libertatea faţă de valorile care trec sporeşte bucuria. Dacă suntem ataşaţi de lucruri nu putem radia de lumină; dacă suntem liberi faţă de ele, atunci suntem plini de bucurie în noi înşine şi faţă de cei care se apropie de noi