Meditatia zilei - 18 octombrie 2012

[altmariustotal catolic]

18 OCTOMBRIE: SF. LUCA, EVANGHELIST

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

2Tim 4,9-17; Ps 144; Lc 10,1-9

Evanghelistul Luca poate să ne fie în mod special la inimă, pentru că este evanghelistul Sfintei Fecioare. Numai el este acela care ne-a transmis Buna Vestire, vizita sfintei Fecioare, scena naşterii, prezentarea la templu a lui Isus. El ar putea fi numit şi evanghelistul inimii lui Isus, deoarece Luca este cel care ne revelează mai bine milostivirea lui: el este evanghelistul ce prezintă parabola fiului risipitor – o perlă pe care o găsim numai în evanghelia sa –, a drahmei pierdute şi regăsite. Numai el ne prezintă parabola bunului samaritean şi vorbeşte cu accente atât de tandre despre iubirea lui Isus pentru cei săraci: ni-l prezintă pe Domnul cel care se emoţionează în faţa durerii văduvei din Naim; care o primeşte pe femeia păcătoasă în casa lui Simon fariseul cu atâta delicateţe şi o asigură de iertarea lui Dumnezeu; care îl primeşte pe Zaheu cu atâta bunătate încât îi schimbă inima sa împietrită de vameş într-o inimă căită şi generoasă.

Sfântul Luca este, deci, evanghelistul încrederii, al păcii, al bucuriei; cu alte cuvinte, putem spune că el este evanghelistul Duhului Sfânt. În cartea Faptele Apostolilor, el este cel care a găsit formula atât de dragă comunităţii creştine: „formau o singură inimă şi un singur suflet”, care este reluată chiar şi de rugăciunea Colectei de astăzi: „Doamne Dumnezeul nostru, care l-ai ales pe sfântul Luca pentru a revela lumii misterul iubirii tale pentru cei săraci, fă ca toţi creştinii să formeze o singură inimă şi un singur suflet, şi toată popoarele să vadă mântuirea ta”. Şi numai comunitatea creştină, fondată pe iubirea lui Isus şi pe iubirea unei vieţi trăite în sărăcie: numai persoanele neatinse de dorinţa bunurilor pământeşti din iubirea pentru Domnul pot forma o singură inimă şi un singur suflet.

Evanghelia sa îl arată pe sfântul Luca plin de zel. Numai el relatează trimiterea în misiune a celor şaptezeci şi doi de ucenici (exegeţii se gândesc la faptul că ar putea fi vorba despre un număr simbolic ce ar reprezenta cele şaptezeci şi două de naţiuni ale universului) şi unele detalii privind această misiune: „Domnul desemnă alţi şaptezeci şi doi de ucenici pe care i-a trimis doi câte doi înaintea sa în orice oraş şi loc pe unde avea el să treacă”. Sfântul Grigore explică: „Este necesar ca discipolii să fie mesagerii carităţii lui Cristos. Dacă nu sunt cel puţin doi, caritatea nu este posibilă, deoarece ea nu se exercită faţă de sine însăşi, ci este iubirea pentru altul”.

Există, deci, multe comori în opera sfântului Luca şi noi putem să ne apropiem de ele cu recunoştinţă, fără să uităm un aspect important pe care evanghelistul îl subliniază pregnant: trebuie să ne dăruim cu toţii Domnului, să fim discipolii săi gata de a purta crucea alături de el în fiecare zi. Atunci iubirea noastră este autentică şi aduce cu adevărat roadele Spiritului: pacea, bucuria, bunăvoinţa.