Meditatia zilei - 13 iulie 2019

[altmariustotal catolic]

Gen 49,29-33; 50,15-24; Ps 104; Mt 10,24-33

Concluzia relatării despre Iosif ne arată modul în care trebuie să ne situăm în faţa răului. Atâta lume se scandalizează şi se întreabă mai mult ca niciodată de ce Dumnezeu permite atâtea evenimente tragice, aducătoare de suferinţe şi nenorociri.

Istoria lui Iosif ne dă un dublu răspuns:

B Dumnezeu respectă libertatea creaturilor sale;

B Dumnezeu permite răul deoarece se poate servi de acesta pentru a face binele.

Sunt răspunsuri care trebuie aprofundate. Dumnezeu a permis ca fraţii lui Iosif să acţioneze cu răutate şi nu i-a constrâns să facă binele deoarece el ne-a creat liberi, el respectă libertatea noastră şi vrea binele nostru.

A constrânge pe cineva să facă binele, de fapt, nu este niciodată eficace. Cine face binele pentru că este constrâns nu împlineşte în realitate binele, ci suferă o grea opresiune şi în inima sa va continua să dorească să împlinească răul. De aceea, Dumnezeu, voind fericirea noastră, respectă libertatea care ne-a fost dată ca să putem face binele în mod liber, cu iubire, şi nu din constrângere.

Pe de altă parte, Dumnezeu permite răul ca să se poată sluji de el în a face bine. Afirmă Iosif: „Dacă voi aţi gândit rău împotriva mea, Dumnezeu s-a gândit să facă din el un bine”.

E o reflecţie profundă: Dumnezeu este în măsură să schimbe sensul acţiunilor umane, are această misterioasă putere care vine din infinita sa generozitate.

Însă trebuie să facem o observaţie: Dumnezeu caută persoane care primesc acest mod al său de a acţiona. Iosif a primit gândul lui Dumnezeu: în loc să răspundă răului cu rău, cunoscând bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu, a făcut ca şi el: a renunţat la răzbunare şi a iertat.

Când ne punem problema răului, trebuie să ne răspundem la această întrebare: „Accept intenţiile pe care Dumnezeu le are cu privire la mine?” Ele cer, într-adevăr, o convertire care ne face să răspundem răului cu binele.

În istoria lui Iosif putem să vedem anticipat misterul crucii. Crucea lui Isus este exemplul cel mai elocvent al schimbării răului în bine, o schimbare care s-a putut realiza deoarece Isus a fost deschis în totalitate în inima sa intenţiei pozitive a lui Dumnezeu de a se folosi pentru realizarea binelui suprem de răul uneltit de oameni. Secretul răscumpărării constă tocmai în generoasa deschidere a lui Isus pentru a primi voinţa de mântuire a Tatălui şi să şi-o facă proprie.