Meditatia zilei - 13 ianuarie 2020

[altmariustotal catolic]

1Sam 1,1-8; Ps 115; Mc 1,14-20

Istoria Anei începe rău, în suferinţă: este o femeie nefericită pentru că este sterilă şi viitorul ei este blocat, întunecat. Dincolo de aceasta, rivala sa o dispreţuieşte şi acest lucru o duce la disperare. Şi totuşi, acesta este începutul unei vieţi fericite şi rodnice. Domnul o priveşte cu compasiune. Nu a spus Isus: „Fericiţi cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi”? Un început nefericit nu trebuie niciodată să fie ocazie de disperare, ci, mai degrabă, de speranţă, pentru că Dumnezeu este capabil, ba, mai mult, vrea să transforme aceste situaţii, dacă privim spre el cu încredere. Sterilitatea Anei devine fecunditate, suferinţa ei, bucurie: acesta este modul obişnuit de a lucra al lui Dumnezeu, care nu permite suferinţa decât pentru a da un bine şi mai mare.

Din evanghelie aş vrea să iau cuvintele cu care Isus îşi începe ministerul său: „Timpul s-a împlinit şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape”. Erau cuvintele pe care poporul le aştepta de atâta timp: împărăţia lui Dumnezeu, adică, în gândul tuturor, victoria asupra romanilor, împărăţia lui Israel, pace, abundenţă. Isus însă nu spune că împărăţia lui Dumnezeu a sosit, ci că este aproape şi nu vorbeşte despre bătălii şi despre victorii, ci despre convertire şi despre credinţă: „Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”. Cine l-a ascultat şi s-a apropiat de el a intrat în împărăţia lui Dumnezeu, dar cine nu s-a convertit, adică nu s-a îndreptat spre Dumnezeu, a păstrat propriile idei despre împărăţie şi a rămas dezamăgit şi departe de ea.
Chiar şi pentru noi condiţia este aceeaşi. Noi înşine ne facem o idee greşită despre împărăţia lui Dumnezeu. Tot ceea ce ne place, victoria facilă asupra tuturor dificultăţilor, toate satisfacţiile pe care le dorim: aceasta ar fi împărăţia lui Dumnezeu. Dar Isus ne spune că greşim, împărăţia lui Dumnezeu nu este aşa. Spune sfântul Paul: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură; împărăţia lui Dumnezeu este caritate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”. Pentru a intra în această împărăţie care este aproape B şi toţi pot să intre, ea este la îndemână, îşi are uşa deschisă B este nevoie să ne convertim şi să credem. Dacă noi credem că împărăţia lui Dumnezeu este aproape şi că putem intra, atunci intrăm realmente şi găsim, în persecuţii, în contradicţii, în suferinţe „împărăţia lui Dumnezeu”: o fericire deosebită, pacea şi bucuria Duhului Sfânt, în caritate.
În fiecare an după Crăciun, se poate spune că împărăţia lui Dumnezeu a venit aproape de noi, că am fost ajutaţi în credinţa noastră, că Isus s-a arătat atât de aproape fratele nostru şi, deci, suntem solicitaţi insistent să credem, să ne convertim şi să credem: atunci avem în noi împărăţia lui Dumnezeu, adică iubirea, bucuria, pacea. Nimic nu poate să ne împiedice să intrăm. Desigur, nu este încă deplina manifestare, dar este cu adevărat împărăţia lui Dumnezeu, care creşte în noi şi pentru bucuria noastră.