Meditatia zilei - 12 septembrie 2018

[altmariustotal catolic]

1Cor 7,25-31; Ps 44; Lc 6,20-26

Lecturile de la Liturghia de astăzi sunt o invitaţie puternică de a trăi în speranţă, în bucuria speranţei.

Toate fericirile sunt expresia acestei bucurii: suntem fericiţi deoarece ştim că vom fi fericiţi în bucuria lui Dumnezeu. „Fericiţi sunteţi voi, cei care acum sunteţi înfometaţi, pentru că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi, cei care plângeţi acum, pentru că veţi râde. Fericiţi sunteţi voi când vă urăsc oamenii şi vă exclud din comunitatea lor, când vă insultă şi vă fac numele de batjocură din cauza Fiului OmuluiY căci răsplata voastră este mare în ceruri”. Întreaga noastră viaţă îşi are fundamentul ei luminos în această speranţă.

Cuvintele sfântului Paul au aceeaşi semnificaţie. „Timpul este scurt”. Adică speranţa trebuie să fie mare, căci împărăţia lui Dumnezeu este aproape şi pentru că toate celelalte realităţi şi-au pierdut greutatea, consistenţa în faţa acestei mari realităţi care este atât de aproape şi pe care o posedăm deja în speranţă.

„Aşadar, vă spun: timpul este scurt”. Aşa cum atunci când soarele străluceşte orice lumină îşi pierde strălucirea, la fel, toate bucuriile şi durerile pământeşti pălesc atunci când este trăită cu adevărat speranţa creştină. „De acum înainte B spune Paul B cei care au soţii să-şi ducă viaţa ca şi cum nu le-ar avea; cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, şi cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura”. Tristeţile noastre, de acum înainte, vor fi relative, şi chiar bucuriile noastre, pentru că toate vor fi absorbite de unica şi imensa bucurie: Domnul este aproape.

Evanghelia fericirilor ne sugerează o altă reflecţie. Un creştin nu trebuie să se conformeze lumii din cauza fricii de a nu fi criticat sau din dorinţa ca toţi să spună numai lucruri bune despre el. Domnul spune: „Vai vouă când toţi oamenii vă vorbesc de bine. La fel au făcut părinţii voştri cu profeţii cei mincinoşi”. Dacă oamenii ne critică pentru că nu ne trăim bine vocaţia noastră, desigur, trebuie să ne schimbăm. Dar dacă suntem criticaţi pentru că nu trăim după principiile lumii, trebuie să rămânem fermi în speranţa şi în fidelitatea faţă de evanghelie. Astfel, fericirea promisă de Domnul va fi prezentă în noi deja din timpul de faţă.