Meditatia zilei - 1 iunie 2011

[altmariustotal catolic]

MIERCURI DIN SĂPTĂMÂNA A VI-A A PAŞTELUI

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_eventlist&view=details&...

Fap 17,15.22 – 18,1; Ps 148; In 16,12-15

Ştim că există grade diferite în cunoaşterea adevărului, în special a adevărului care dă viaţă, a adevărului care ne mântuieşte. Se poate cunoaşte un lucru cum se cunoaşte o lecţie din catehism, învăţată şi fixată în memorie: se ştie că Isus a murit pentru noi; s-a spus, s-a repetat şi se ştie aceasta. Dar se poate şti acelaşi lucru într-o manieră vie, cu conştiinţa profundă a ceea ce înseamnă să fim mântuiţi de Domnul Isus, a ceea ce înseamnă pentru Isus să fi murit, să-şi fi oferit viaţa sa din iubire.

Este un mare har să putem intra în profunzimea adevărului, şi acest har ne-a fost dat de Duhul adevărului, cum îl numeşte Isus, de Duhul Sfânt. Este un dar, deci nu putem să ni-l dăm noi înşine, trebuie să-l primim, trebuie să-l cerem, să cerem să fim călăuziţi la plinătatea adevărului, ca lucrurile pe care le-am învăţat, repetat, auzit de atâtea ori să devină pentru noi o realitate vie, o realitate care ne dă viaţă, care creează în noi o viaţă nouă, fecundă, tare, capabilă de generozitate. E un mare har.

Vedem în Faptele Apostolilor că locuitorii Atenei erau, după Paul, foarte religioşi, deci ştiau multe lucruri despre religie, erau preocupaţi să-i onoreze pe toţi zeii şi, între multe erori, au avut şi o inspiraţie bună: au dedicat un altar „Dumnezeului necunoscut”. Chiar şi conştiinţa ignoranţei lor putea să fie o pregătire pentru a primi revelaţia adevăratului Dumnezeu, pentru că era deja un grad de cunoaştere religioasă. Dar aveau nevoie de Duhul adevărului, care este dat prin intermediul lui Isus cel înviat, şi mulţi dintre ei nu erau pregătiţi să-l primească. „Când l-au auzit vorbind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs”, zice relatarea sfântului Luca. Dar unii au fost mişcaţi în inima lor şi au aderat la Paul şi au acceptat credinţa. Au putut să intre, astfel, în plinătatea adevărului, prin harul Duhului Sfânt, şi să spună cu Paul: „Ceea ce trăiesc acum, trăiesc, desigur, în trup, dar o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine” (cf. Gal 2,20).

Când o vom putea repeta cu aceleaşi sentimente ale sfântului Paul, vom fi cu adevărat intraţi în plinătatea adevărului. Să cerem aceasta Domnului Isus unii pentru alţii, să cerem să ni-i dea pe Duhul adevărului care face adevărul viu în noi.